Oricât ţi-ai suci gâtul, n-ai să vezi pe strada Alexandru Ioan Cuza vreun indicator care să semnaleze prezenţa la Galaţi a primei instituţii europene din ţară, care a dat numele său Vadului Comisiunii Europene a Dunării (CED). Nume care ar trebui purtat şi astăzi, mândru, mai ales că, şerpuitoare, coborârea aminteşte de străduţe din Mediaş ori Braşov…
Astăzi, însă, este năpădită de bălării, nu a fost asfaltată de mult, e neîngrijită, iar iarna devine un alunecuş periculos. Cine va reuşi să dezvolte şi Valea oraşului, aşa cum a făcut-o cândva primarul-prinţ Moruzi, cel ce dă încă numele pieţei din vale, ar da sens concret şi acestei frumoase legături între oraşul de jos şi cel de sus - una din puţinele perspective naturale într-un oraş aplatizat de arhitectura comunistă.
CITEŞTE ŞI: Campanie VL "Comori de patrimoniu": Celebra MIŢA BICICLISTA a avut casă în Galaţi
De pe strada Cuza, fosta Uliţă de privit, coboară, încă, două vaduri romantice (şi abandonate de edili): Vadul Cărăbuş, îmbrăcat în iederă, cu trepte străjuite de zid ca o străduţă veche din Roma, iar mai spre centru, ocolind după Casa Românească, Vadul Negroponte. Ele dau azi imaginea ruperii oraşului bogat de cel sărac. Perspectiva de odinioară este violent contrazisă de clădiri moderne înalte, industriale şi civile, dar, cu cât cobori, devine tot mai vizibilă sărăcia, magherniţele… Aici, cam pe unde este Casa Românească, au fost casele boierului Negroponte, cel care a dat numele său vadului până când Comisia Europeană i-a închiriat spaţiul pentru a putea funcţiona, înainte de ridicarea, în 1896, a Palatului CED, actuala bibliotecă judeţeană. Dacă la Eternitatea zace uitată sub rădăcini şi buruieni piatra de mormânt a lui Pierre Henri Bellenger, secretarul Comisiei, repauzat pe 1 decembrie 1892, ar fi fost interesant dacă vreun for gălăţean lua legătură cu familia Negroponte, cu faimă şi în lumea de azi…
Părintele internetului şi directorul serviciilor secrete ale SUA
Regretata Sanda Tătărăscu-Negroponte, fostă deţinută politic, care a muncit în comunism la deratizare, fiica premierului interbelic Gheorghe Tătărăscu, cel care a semnat Tratatul de Pacii de la Paris, în ´47, a fost soţia unui Negroponte, Ulise, şi verişoara unui, până de curând, director de servicii secrete, John Negroponte, ulterior mâna dreaptă a Condoleezzei Rice, şi a lui Nicholas Negroponte, "părintele internetului", „profetul societăţii informatizate”, arhitect american „de origine greacă” („pasajul” românesc este eludat…), cel care a spus încă din anii ´80 că telefonia fixă va fi înlocuită de cea mobilă, iar televiziunea va folosi cablul şi va renunţa la antene!
Sanda Tătărăscu, tânără
Într-un interviu pentru "România liberă" din 25 aprilie 2007, distinsa doamnă relata că fraţii Nicholas (proprietarul unei insule în arhipelagul grecesc, care a vizitat-o la Bucureşti şi îşi recunoaşte rudele!) şi John sunt foarte apropiaţi.
Nicholas Negroponte
Probabil că le-ar sta bine şi cu amintirile strămoşeşti despre Galaţi, dacă le-ar trimite cineva o poză cu astăzi desfundatul vad Negroponte!
John Negroponte
Familia trăieşte azi în SUA, Elveţia şi e pe cale de dispariţie în Franţa, la Marsilia, port bogat, cu care Galaţiul secolului al XIX-lea era adesea comparat… Oare nu şi-ar recupera Negroponţii trecutul?
Români adevăraţi
Cum nouă nu prea ne pasă de-ai noştri strămoşi din cosmopolitul Galaţi, Ziarul de Iaşi din 7 martie 2005 avea un titlu mare despre urmaşul familiei gălăţene ajuns şef al Serviciilor secrete americane: „Un vrâncean (s.n.) a ajuns mâna dreaptă a lui Bush”! Semnul exclamării l-am pus pentru cuvântul „vrâncean”. Într-adevăr, familia Negroponte a avut proprietăţi şi la Mărăşeşti…
CITEŞTE ŞI: Campanie VL "Comori de patrimoniu"/ Cavoul doctorului Serfioti, MONUMENT unicat ÎN PARAGINĂ (FOTO)
Au fost emigranţi greci deveniţi români: „Dar erau mai români decât românii. Socrul meu vorbea prost româneşte, dar când cineva îndrăznea să atace România sărea ca un leu, patriotismul lui grecesc adoptase România ca a doua patrie. El nu venea la Bucureşti, mulţi ani nu a avut casă în Bucureşti. Stătea la Mărăşeşti, unde era fieful Negroponte, după (s.n.) Galaţi.”
Grec sau român?
Primul nostru Negroponte
Numele Negroponte sau Negroponti se dădea prin 1859 unei uliţe, a Covac
ilor, dar şi unei uliţe a Bordeelor - astăzi, str. Porumbescu - aflăm de la cercetătorul Tudose Tatu, care menţionează că primul Negroponte gălăţean, Antoni, era originar din insula Negroponte, a doua mare insulă din arhipelagul grecesc, după Creta: „Pe numele său adevărat poate Andoni, în documente este regăsit precis ca Antonie, desigur de la Antonie cel Mare, fapt ce ne îndeamnă să avansăm posibilitatea că acesta să fi fost de fapt „vlah, naţie care ocupa pe atunci zona de nord-est a insulei.” Deci, vlah? Adică român din Macedonia?
Cercetătorul mai nota: Vadul Negroponti, „devenit Bel Vedere sau Bella Vista, peste puţini ani, avea o lungime doar de 40 stânjeni şi o lăţime de 4, anume 88,8 metri pe 8,88 metri.” Tatu citează istoria familiei din „Arhondologia Moldovei” a lui Constantin Sion: „Arman, venit pe la 1836, neguţitoriu în Galaţi, apoi făcând tovărăşie cu vornicul Alexandri (tatăl poetului Alecsandri, n.red.) şi cu Mihai Vodă [Sturza] la vămi, la poşlină (taxă export, n.red.), Neculai Negroponte sau mutat la Iaşi, şi în Galaţi au rămas fiiu său Antonachi” - Anton, care în 1841 primea venitul „ancorajului” din port.
Gheorghe N. Munteanu Bârlad îl menţionează, fără a indica anul, ca făcând parte din elita gălăţeană, fiind antreprenorul vămilor domneşti. Numele său avea să fie legat în principal de existenţa uneia dintre primele fabrici de lumânări şi sopon pe la 1841”. Fabrica se demolează prin 1859, dar boierul dă numele uliţei şi ajunge chiar reprezentantul SUA: viceconsul onorific până la 13 aprilie 1859 (data probabilă a morţii, crede cercetătorul).
Parcă ştia că strănepoţii săi vor servi America!
