Pe "Monumentul eroilor marinari" de pe str. Brăilei, actual în zona Stirex (atunci, „Brăilei colţ cu Balaban”), numele eroilor săpate în piatră erau: sergent Duda Ion – Regiment 50-64 Infanterie, caporal Rădulescu S., soldaţii Stanciu D., Iancu Marin, State C., Dinu Ioan şi Dan Tudor, din Regiment 6 Infanterie, soldaţii Ştefan St., Voicu Dumitru şi Ioniţă A. Gh., Regiment 50-64 Infanterie. Monumentul a supravieţuit, profanat, până la începerea construcţiei de blocuri în zonă, până aproape de 1960, cu cei doi lei din bronz la bază. Dar după invazia sovietică din ´44, sigur că dispăruseră războinicul vultur din bronz din vârf, plăcile de marmură care vorbeau despre eroi, dar şi despre înfrângerea ruşinoasă a ruşilor.
Opt tunuri, contra 63!
Bolşevicii dăduseră pe 26 octombrie 1917 Decretul asupra Păcii, dar abia în martie 1918 ieşeau oficial din război. Până atunci, trupele de pe frontul românesc au dezertat, tăindu-şi cu săbiile comandanţii, punând politruci („comisari”) în locul acelora şi devenind armate de prădători care a atacat mai multe oraşe şi a pustiit sate. Ruşii au vrut să treacă înarmaţi în Basarabia, dar li s-au cerut armele şi atunci Galaţiul a fost atacat! Comandantul garnizoanei, comandorul Niculescu Rizea, a organizat apărarea cu o mână de oameni, împotriva acestui vestit Corp 4 Siberian, învingător odinioară în luptele cu japonezii.
În cartea sa „Galaţii în timpul marelui războiu 1916-1918”, ziaristul şi directorul gălăţean de ziar George Munteanu descrie: „Pe dealul Ţiglinei fură organizate două baterii de artilerie, comandate de comandorul N. Puricescu”: numai opt tunuri, demontate de pe cuirasatul „Elisabeta”, şi alte patru, de pe cele patru vedete şi torpilorul din port, faţă de 63 de tunuri ruseşti! Două companii şi jumătate, vreo 300 de oameni comandaţi de maiorul Vulcănescu, Regiment 21 infanterie, ocupau dealul Ţiglinei, ca să împiedice intrarea ruşilor prin defileul dintre balta Calica din Fileşti şi Siret, de unde se aştepta atacul principal. Divizia a 10-a rusească era în oraş, plănuind să fure mitraliere din depozitul de muniţii din str. Deciană - două plutoane de infanterie şi un detaşament de marinari români ţinând-o la respect. Spre Reni şi Fileşti, mici detaşamente româneşti. De la capătul de atunci al străzii Tecuci şi până la cimitir, pompierii conduşi de căpitan Nicolau opreau intrarea sau ieşirea din oraş a ruşilor. Planul rusesc, descoperit de ai noştri, fusese să umple sacalele de apă ale pompierilor cu păcură, pentru a incendia Galaţiul, precum şi asasinarea notabilităţilor şi prădarea caselor.
Cinci ore de bombardamente!
Pe 7 ianuarie, ora 15,00, ruşii încep bombardarea cu tunurile: cinci ore neîntrerupte! Erau proşti ţintaşi însă, marinarii români făcându-le mult mai multe pagube cu puţinele lor tunuri. Soarta oraşului „atârna de un fir de păr” şi sunt chemaţi şi soldaţi din două jumătăţi de companii de la Fileşti. Atacul lor la baionetă îngrozeşte duşmanul! „8 ianuarie 1918. Zi cumplită. Românii aproape zdrobiţi de uriaşa masă a bolşevicilor, trec la contra atac vijelios. Uluiesc şi zăpăcesc pe ruşi. Parte fug înarmaţi [ca să se predea] la Germani. Restul capitulează”.
Bătălia „cea mai spectaculoasă”
„Un lucru cu desăvârşire uitat: România s-a aflat printre primele state care au intrat în luptă deschisă, cu arma în mână, împotriva bolşevismului. Dacă nu chiar primul”, scria Cristian Negrea, pe site-ul www.istoria.md, de unde am preluat şi schiţa desfăşurării Bătăliei Galaţiului. „Bătălia de la Galaţi, cea mai spectaculoasă, a fost singura din timpul primului Război Mondial, când s-au folosit trupele terestre, marine şi aviatice în acelaşi timp. Conform istoricului Constantin Kiriţescu, lupta de la Galaţi a fost una dintre cele mai spectaculoase dintre luptele desfăşurate pe teritoriul României”.
Citeşte şi: SERIAL VL/ Zilele oraşului-erou: Bătălia Galaţiului, din ianuarie 1918 (1) - FOTO
