Gheorghe V. Gheorghe, la aniversare - 85 de ocazii de a spune „Da” vieţii în Artă! (FOTO)

Gheorghe V. Gheorghe, la aniversare - 85 de ocazii de a spune „Da” vieţii în Artă! (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

S-a născut la Ploieşti, pe 21 septembrie 1930, da´ cine-ar putea spune cu mâna pe inimă că dumnealui n-ar fi de fapt gălăţean get-beget, ba chiar un gălăţean de renume? Actorul, regizorul, scriitorul Gheorghe V. Gheorghe, de două ori Gheorghe, omul pe care îl numeşti, familiar, cu numele de botez chiar şi atunci când îl strigi de fapt, ca la catalog, după numele de familie, are 60 de ani. De scenă, numai! Şi peste 200 de roluri la activ. Luni, „face” 85 de ani şi uite că tot mai joacă! Deşi a trecut prin cumpăna unei operaţii grele pe cord, numai un Damocles uriaş i-ar mai putea amputa voinţa: are şi acum un rol într-o recentă superproducţie a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” – în „Îmblânzirea scorpiei”, de Shakespeare. Unde rolul principal este jucat de fiul său, actor (şi de film), regizor şi director al teatrului, alături de soţia sa, Oana Preda Gheorghe, în rolul principal feminin. O dinastie de actori deci, căci şi cel mic, nepoţelul David, a debutat deja pe scena noastră, cam odată cu debutul său în şcoala primară… Doamna Delia Gheorghe, soţia celui omagiat acum, de 40 de ani alături de dumnealui pe „scândura” familiei, a fost o viaţă sufleor în acelaşi teatru.

Gălăţean de onoare

A primit Meritul Cultural Clasa I, este Cetăţean de Onoare al Galaţiului. A debutat în 1955, tocmai în partea cealaltă a ţării – pe scena Teatrului din Oradea, în spectacolul „O scrisoare pierdută”, în rolul Brânzovenescu. Absolvise în ´55 Facultatea de Teatru bucureşteană, clasa profesorului Ion Talianu - „nemuritorul” interpret al lui Caţavencu, în filmul din ´53. I-a avut asistenţi pe Victor Moldovan, actor şi regizor al Naţionalului, soţul cântăreţei Angela Moldovan. Dar şi pe de neuitatul actor de comedie, de teatru şi film, al ţării – Grigore Vasiliu Birlic. Şapte ani, tânărul Gheorghe a jucat la Oradea, la Teatrul de Stat, iar la Galaţi a aterizat în stagiunea 1961 – ´62 şi n-a mai plecat. Are deci 55 de ani de joc în faţa atâtor generaţii de gălăţeni care şi-au tot înroşit palmele aplaudându-l… A jucat sub bagheta unor regizori precum Radu Penciulescu, Yannis Veakis, Ariana Kunner Stoica, Victor Ioan Frunză, Tudor Popescu, Letiţia Popa, Ion Maximilian, pentru o vreme director şi al teatrului Dramatic gălăţean şi mulţi alţii.

Debut turbat

La Galaţi debuta exact pe 6 octombrie 1962, într-o piesă interzisă şi apoi reabilitată: „Mielul turbat ”, de Baranga. Apărea în fruntea distribuţiei, alături de nume dispărute, precum Ion Lazu, Ion Ulmeni, Alexandru Năstase, Şerban Bogdan. A jucat apoi în zeci de comedii, chiar şi în „Chiriţa în provincie”, pe junele răzgâiat Leonaş. A avut cronici excelente, de la Valentin Silvestru şi până la cronicari locali. Primul premiu naţional îl câştiga în Festivalul pentru Arta Comediei de la Galaţi, în piesa „Sâmbătă la Veritas”, de Mircea Radu Iacoban, în rolul unui chelner. A fost premiat şi pentru jocul excelent din „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria”, de Mihail Bulgakov, apoi pentru rolul Gemio, din „Femeia îndărătnică”, de Shakespeare (piesă în care joacă acum din nou), dar şi în rolul profesorului Serebreakov din „Unchiul Vania”.

Să şi plângi cu Gheorghe!

În „Goapa”, după romanul lui Eugen Barbu, actorul chiar a şi cântat! Melodii pe care mult mai târziu le-a şi înregistrat într-un album, pe CD. Actorul de comedie a jucat însă uneori la graniţa lirismului, dar a „dus” excelent şi roluri de dramă, dovedind complexitatea omului de mare talent. L-am întâlnit când făceam şi eu figuraţie pe scenă la „Viforul” lui Delavrancea, în ´77, şi m-am gândit apoi mereu, întâlnindu-l şi în roluri grave, că nu a fost poate niciodată exploatat de regizori până în prăsele! Rămâne de neuitat în rolul titular, Harpagon, din „Avarul” lui Moliere, spectacol pe care iată, fiul său Cristian Gheorghe l-a regizat recent la teatrul din Bârlad. L-am admirat de pildă într-o melodramă tulburătoare, „Fanteziile lui Fariatiev”, de Alla Sokolva, în ´79, în regia Magdalenei Klein. În 2004, „ A şaptea kafana”, de Dumitru Crudu, Mihai Fusu şi Nicoleta Esinencu, izbutea un personaj complex, un ticălos firav, demn de milă şi îmbătrânit. Personaj de dramă jucat cu un realism extraordinar, actorul strălucea în “Play Strindberg”, de Durenmatt, în regia lui Dan Alecsandrescu. Era pe vremea când, recitând seara într-un club, a fost atacat pe drum de tâlhari şi doar pentru că rănitul aruncat între blocuri a fost recunoscut în noapte nu a fost lăsat să zacă în drum! Altă cumpănă, deci. Dar mai avea treabă!

Regizor şi scriitor

A fost chemat să joace, în anii ´80, şi la Teatrul Muzical „N. Leonard”, într-o coproducţie a teatrelor gălăţene pentru opereta „Leonard”, de Florin Comişel. Şi nu i-a trecut, căci tot acolo a montat mai târziu o comedie de bun simţ, „clasică”, să spunem, care se joacă cu succes, iată, de ani buni: „Săracu´ Gică”, a pontoşilor Stroe, Vasilache şi Cristodullo, o nebunie muzicală cu măsură, umor şi ritm! Dar a mai regizat spectacole la Muzical: “Revista în tranziţie” şi comedia muzicală “Firfirică”.

Film? Da. Săritor, a jucat pe gratis, alături de colegi din teatru, inclusiv de fiul şi de nora sa, un personaj misterios, Ceasornicarul, în primul film gălăţean de lung metraj, „Cafe Journal” – un SF scris şi regizat de Ciprian Braşoveanu, actor la Dramatic.

Dar Gheorghe V. Gheorghe a şi publicat: volumul de versuri „Locuiesc pe o stea”, Editura Alma, 2015, cu un „argument” de Virgil Nistru Ţigănuş, amintiri din teatru – “O.K. - e de ridicat cortina, Întâmplări cu aplauze la scenă deschisă”, şi “Regăsiri” – poeme. A înregistrat şi un CD cu 13 melodii pe care le-a cântat în spectacolul “Groapa”, unde a interpretat rolul lui Mitică Ciolan, şeful tarafului de lăutari. „Un om modest, la locul meu”, se autocaracteriza actorul într-un interviu.

Ce să mai spunem despre îndrăgitul personaj public, pus mereu la costum şi zâmbet larg? Fumează pipă, are chiar o colecţie de 30 de lulele! „N-am simţit niciodată gustul eşecului”, mărturisea într-un interviu acum vreo 15 ani. Şi secretul îndelungului său succes: “seriozitate, disciplină, ascultare, şi supunere faţă de regizor”, actorul trebuie „să fie foarte docil, să muncească foarte mult”. Mai spunea undeva: „Măsura adevărată a unui actor o dă scena pe care trebuie să o cari în spate timp de o oră, un an, o viaţă. O faci ca şi când ar fi vorba de testamentul tău“.

Citit 3221 ori Ultima modificare Joi, 17 Septembrie 2015 17:43

3 comentarii

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.