* Irina Panţiru a împlinit 23 de ani chiar în ziua vernisajului
Ce te faci când într-o sală mică de expoziţie a unui muzeu care are mereu oferte formidabile nu este destul loc pentru că nu are sediu adecvat?! Astfel s-au laminat fanii unui artist de marcă şi ai elevei sale la vernisajul de săptămâna trecută a unei fantastice expoziţii de pictură şi grafică semnată de Gheorghe Miron şi Irina Panţiru: ca la Călugăreni! Armata de artişti-fotografi care ştia la ce să se aştepte abia a putut să-şi facă treaba, neavând însă destul spaţiu pentru obiectivele aparatelor foto, căci publicul voia să încapă şi el. Camerele de luat vederi, aşezate ca la război, acopereau şi privirile celor înalţi. Doar cei mici, strecuraţi printre maturi şi vârstnici, şi-au mai făcut loc în faţă. Acolo am zărit-o şi pe Ana, micuţa fiică a poetei şi jurnalistei Angela Ribinciuc, încântată să-şi vadă portretul, realizat chiar de Miron, pe simeze, dar şi în superbul catalog realizat de un alt iubitor al clasicului, sculptorul Liviu Adrian Sandu. Un muzeu de artă modernă unic în ţară, mutat, provizoriu se tot zice, „la bloc”, se dovedeşte din nou prea îngust! Un public obişnuit al vernisajelor, „civil”, deşi au fost şi destui plasticieni – m-am bucurat să-l identific în marea de oameni pe plasticienii Cornel Corcăcel, Ioan Tudor, Doru Crihană, Sterică Bădălan şi alţii. Ca să încapă mai generos lucrările expoziţiilor, muzeograful Miron a mutat de altfel un perete, a găsit şi alte soluţii de viitor.
Muzeograful Miron a expus frumos chiar şi pereţii!
Acum, Miron a vopsit în verde crom sau roşu englezesc câţiva pereţi, transformaţi astfel în uriaşe rame pentru tablourile sale foarte mari (100x160 cm are de pildă pânza „Boholţeni în sărbătoare”, 130x180, „Gărgăriţă, gărgărea”, iar „Începutul toamnei” - 180x120 cm), lucrate în sute de ore de migală. „Vreau să ating perfecţiunea”, mărturisea cel care observa la vernisaj că „frumosul a cam dispărut din limbajul nostru artistic”, fiind înlocuit de lucruri trăsnite. Constructor perfect (premiat naţional pentru grafică), cunoscător al anatomiei umane, dar şi a unei „anatomii” a sentimentelor, trece de la tuşa impresionistă, aproape pointilistă, la fondul de laviu ori suavităţi de acuarelă, iar desenele în creioane colorate şi grafit par pictate. Cu lucrări în colecţii particulare din Franţa, Grecia, Italia, SUA, Austria, Rusia, Australia şi în ţară (se desparte al naibii de greu de lucrări), artistul e un urs de atelier, care expune prea rar. Şi bine. Faţă de artişti tentaţi să expună de la prima „mărgică”. Merită menţionate măcar participările sale la expoziţii de grup la Padova, la Veneţia, Paris, Budapesta şi cele personale, de la Katovice şi din câteva oraşe din ţară. Ştie să admire, vorbeşte despre Galaţi ca despre „oraşul Mantu”, susţine că toţi artiştii sunt oameni buni şi acum a pregătit, timp de un an, expoziţia dublă. Alături de el, a expus câteva pânze cu flori carnale, vii, şi o metaforă cu copii ca din poveste, o elevă a sa: Irina Panţiru, gălăţeancă, care la vernisaj tocmai împlinea 23 de ani. "Cred cu tărie şi afirm că Irina are toate calităţile ce-i sunt necesare pentru a deveni, aşa cum spune de fiecare dată, fără să ezite, cel mai mare pictor”, a afirmat Miron. Dascălul ei, mai emoţionat decât eleva sa, a aprins lumânări şi i-a făcut un laudatio, mărturisind public cum a trebuit să o „chinuiască” : „Vrei să ajungi unde ţi-ai propus? Doar cu muncă!” I-a interzis să lipsească chiar şi o oră de la şcoală. Absolventă a secţiei de Pictură Monumentală a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin”, clasa profesorului David Sava, ea a terminat, anul acesta, Facultatea de Arte şi Design din Timişoara, clasa profesorului Dacian Andoni, specializarea Pictură. Între timp a avut şi o Bursă de studii Erasmus şi a urmat cursurile Universităţii Paris 8 Vincennes Saint-Denis, în capitala Franţei şi a Artei.
Miron este absolventul Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu”, în ´82, clasa profesoarei Rodica Lazăr, secţia Artă Monumentală-Restaurare, ceea ce ajută şi muncii muzeografului dăruit, care speră că muzeului nostru i se va da şi un nume propriu.
"În faţa creaţiei lui Gheorghe Miron devenim miopi cu toţii. Facem o plecăciune instinctivă şi tot la fel ne apropiem şi mijim ochii să dibuim ce a pus pictorul în lucrarea sa”, scria cunoscutul critic de artă Marius Tiţa, redactor-şef la Radio România Internaţional. „Este o organizare de mare ţinută, o bucurie pentru Muzeul de Artă Vizuală în a găzdui această expoziţie”, spunea, în deschiderea vernisajului managerul instituţiei, Dan Basarab Nanu, vorbind despre „bijuteriile” de artă ale Irinei şi despre „eforturile fantastice” de organizator al lui Miron, care a suportat inclusiv cheltuielile expoziţiei. O expoziţie la care s-a lucrat un an şi care „demonstrează că putem trăi într-o lume frumoasă!”
