Hâtrul prozator Ion Manea, autorul personajului Ion Ionescu, autor gălăţean de un umor îngrozitor de bun, cu puţin sarcasm, mai mult jovial, absurd, actual şi, în ultima vreme cel puţin, atins şi de realism magic, a văzut lumina zilei de 26 ianuarie 1951, în satul Moşeşti, comuna Robeasca, Judeţul Buzău.
Cel care descria într-o ultimă carte, de fapt o culegere de eseuri, pe care criticul A. G. Secară o găsea „memorabilă”, cazul real al dragostei dintre două văcuţe despărţite de stăpâni şi ne vorbea într-o povestire din altă carte despre sfinţi pogorâtori, sau marquesian, despre minunile făcute de băbuţă blajină în schimbul frunzelor furate din curtea bisericii este om serios, cu ceva tristeţe de viaţă, căci aşa sunt umoriştii sadea, altfel din artă se face manea; cu „m” mic...
Coleg o viaţă cu noi la „Viaţa liberă” (în presă, din anii ´80!, după '90 fiind redactor şef la "Acţiunea"), tătic la suplimentul nostru, „Buzunar”, ziarist la secţia Social, este sociolog cu acte în regulă, autor şi de lucrări de cercetare în domeniu (s-a ocupat de delincvenţa juvenilă), dar mai cu seamă tot mai bun scriitor. Şi filosof, în măsură în care a absolvit Facultatea de Filozofie, secţia Sociologie Universităţii Bucureşti, başca un curs post-universitar de jurnalistică, iar astea nu i-au dăunat prea tare. A publicat proză şi fabule prin reviste culturale din Galaţi şi, ce să-i faci, şi prin ţară. A scos mai multe cărţi de proză proprii, una chiar electronică, la o editură din capitală.
În 1980, smulgea, la Concursul Naţional de Umor de la Vaslui, „Premiul special al Televiziunii Române”! De la Uniunea Ziariştilor Profesionişti, din care face parte, a primit „gradul”, în 2001: Ordinul Ziariştilor, clasa a III-a, „pentru merite deosebite în întreaga sa activitate publicistică.”
A mai fost şi secretar general, da´ nu de Partid, ci de redacţie, la revista de cultură „Antares”, ca să se ocupe şi de textele altora.
Iată şi zestrea de cărţi publicate în ani întregi de migală - ceasornicărie de cuvinte, ce mai! -, scrise cu zâmbetul său sfios de om bun, generos, care nu a necăjit niciodată pe nimeni: „Cocoşul de balcon” – schiţe umoristice, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1990 (aici împărţind cartea cu colegi din Cenaclul de umor Verva din Galaţi, Dan Căpruciu şi Paul Negulescu); „De-a v-aţi găsitelea” – neofabule, Ed. Scorpion, Galaţi, 2003; „Delincvenţa juvenilă. O lecţie deschisă de sociologie”, Ed. Şcoala Gălăţeană, Galaţi, 2005 (având coautor pe prof. Traian Drăgănescu, directorul Grupului Şcolar Metalurgic); „Inefabule – Inn(es)fables – fabule, Ediţie bilingvă, „Editions le Brontosaure”, Franţa, 2006 – deci l-au citit şi franţuzii!; „Laptele de la miezul nopţii, schiţe umoristice” – Fundaţia Culturală ANTARES, Galaţi, 2007. „Călimara cu pixeli”, Axis Libri, 2015. Iată cum vede de pildă filosoful-ziarist Ion Manea paradoxurile media în ultima carte citată:…”înseamnă că modalitatea tehnică de comunicare este mai importantă decât conţinutul însuşi al comunicării, omul devenind de fiecare dată o extensie a tehnologiei pe care o posedă (nu se spune despre noi, contemporanii, că suntem, am devenit nişte sărmane fiinţe pe patru roţi?)”. Aşa observa maestrul Manea într-un eseu al său, făcând diferenţa între litera de aur a lui Mateiaş Logofătul, încrustată pe piele de miel, şi slova electronică a e-book-ului. „Călimara…” rămâne bomboană de pe tortul literar, o carte serioasă, dar în care umoristul tot nu se astâmpără, căci întâlnim titluri haioase, precum „Reacţia lui Călinescu (până aici e normal, n.red.) la intrarea în literatură a domnului Poponeţ”, „Pururi tînăr, înfăşurat în like-uri!” (de fapt în ghilimele, căi e titlul lui Cărtărescu), sau „Poneiul lui Patapievici şi suveica Mamei Ruţă”.
„La naştere, acum 63 de ani, în satul meu nu era curent electric. Tata avea, totuşi, un aparat de radio cu baterii şi cu o antenă de sârmă întinsă între doi salcâmi extrem de îndepărtaţi. Acum oamenii de acolo, atâţi cât se mai nasc, au calculatoare, telefoane mobile şi tablete. M-am născut la lumina lămpii cu gaz şi îmi scriu acum poveştile pe un laptop şi le pot transmite instantaneu oriunde în lume.” Să ne trăieşti, domnule scriitor!
