Salonul de primăvară şi o primăvară artistică ale plasticienilor gălăţeni
Foto: Foto ”Viața liberă”, Victor Cilincă

Salonul de primăvară şi o primăvară artistică ale plasticienilor gălăţeni
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Afluenţă mare la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, luni seara, la deschiderea Salonului de primăvară al plasticienilor gălăţeni. Am remarcat chipuri absente de obicei, pe obişnuiţii vernisajelor, dar şi tineri şi foarte tineri artişti, printre care şi elevi la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, unii cu lucrările lor cărate de la atelierul şcolii în drum spre casă, la o folositoare lecţie de privit. Erau elevi ai profesorului Cornel Corcăcel, plastician important care, iată, ştie să facă exerciţii de admiraţie cu elevii şi faţă de alţi artişti gălăţeni.

24 de artişti gălăţeni de toate vărstele, lucrări de pictură, grafică şi sculptură, erau plasate luni seara în lumină potrivită, într-o încercare vizibilă de a face lucrurile să funcţioneze. Preşedintele nou-ales al filialei Uniunii Artiştilor Plastici, plasticianul şi designerul David Sava, chiar s-a apucat de treabă. Galeria a căpătat de altfel un fason mai modern, scăpând şi de vechile rafturi cu tablouri şi obiecte de artă de vânzare care mâncau din spaţiu şi practic o dughenizau. 

David Sava a lăsat deoparte poezia obişnuită a lansărilor prieteneşti, pentru a vorbi mai concret ca de obicei. El a venit şi cu o provocare: a propus, chiar cu prezenta expoziţie, dublarea numărului de saloane – de la două, cel de toamnă şi cel de iarnă, la patru. Filiala s-a pus pe treabă.

Cei în jur de 40 de membri ai filialei au fost poftiţi să expună, fiecare câte o lucrare, însă, surpriză neplăcută, iniţial au adus lucrări numai vreo zece – a dat din casă plasticianul, mai puţin dispus să ascundă greşelile sub preş: “Sigur nu este în regulă… Până la urmă însă, s-a făcut această expoziţie, destul de bine articulată, neaşteptat de bine, spun eu, pentru început… ” Un început cam târziu, după decenii de funcţionare, chiar în centru şi cu o intrare liberă, a Galeriei! Astfel, sunt acum şi plasticieni cu câte două lucrări expuse, şi plasticieni absenţi de pe simeze. Criteriul celor expuse: calitatea şi emoţia degajate de lucrare, nu improvizaţia şi numărului participanţilor, ca să fie! 

„Ca regulă, de aici încolo, lucrurile nu vor mai sta aşa”, a spus preşedintele filialei, invocând „conştiinţa de artist” şi datoria faţă de public: selecţia va fi deci şi în continuare foarte riguroasă. „Noi trebuie să avem un mare respect faţă de public”, faţă de colecţionarii care achiziţionează lucrări, mai spunea Sava. Să fie ridicată ştacheta calităţii. Lucru susţinut în continuare şi de plasticianul Gheorghe Andreescu, muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală: „Să menţinem vie această galerie, în aşa fel încât să trezim interesul publicului, trecătorului, dar şi al specialistului”, iar perspectiva este „favorabilă calităţii”. Plasticianul, curator al multor mari expoziţii, remarca: „Este păcat ca această galerie să stea în situaţia unei expoziţii conjuncturale”, în vreme ce Galaţiul are atâţia şi atâţia pictori, graficieni şi sculptori buni! O filială relativ mică, însă cu artişti talentaţi, care trebuie să răzbată şi pe plan naţional şi internaţional: „Văd aici figuri ale unor artişti plastici care expun în străinătate. Să ştiţi că a fi mare în satul tău este important, dar a fi mare în extensie este şi mai important!” Puteau fi desigur citaţi, printre alţii, Sterică Bădălan şi Gheorghe Miron care, alături de regretatul Sergiu Dumitrescu, au făcut foarte bună impresie la Viena. Sau Florian Doru Crihană, cu expoziţii în Italia, Franţa ori Germania.

A vorbi “mai pe româneşte”!

A fost poate prima dată, puteam deci să-mi fac şi o cruce mare-mare, când am auzit vorbindu-se pe şleau despre meritele unei lucrări faţă de altele, într-o mică oscarizare! Astfel, după ce criticul de artă şi muzeograful de la Muzeul de Artă Vizuală Mariana Cocoş Tomozei a avut curajul să mărturisească că apreciază în mai mare măsură o lucrare mai sensibilă şi mai muncită, printre alte opere excelente, şi preşedintele filialei a remarcat, de asemenea, lucrarea şi mai ales munca, ce deosebeşte opera de improvizaţiile aşa-zis artistice pe care le mai aruncă în grabă sau din nepăsare unii artişti. Muzeografa s-a declarat subiectivă, recunoscând public: “Daţi-mi voie să-mi exprim şi eu ataşamentul pentru una dintre lucrări, aceea a Gabrielei Georgescu - asta nu înseamnă că nu-i apreciez şi pe ceilalţi artişti.”

David Sava a confirmat cu curaj, cu riscul de a răni sensibilitatea unora: e „o demonstraţie a lucrului bine făcut, o lucrare admirabilă, adorabilă, şi toţi avem de învăţat – şi ca mod de prezentare, şi ca intensitate, şi ca timp de lucru, este un exemplu pentru toţi. Şi cred că aceasta este ştacheta pentru noi toţi, trebuie să privim noi către această lucrare!” Autoarea trebuie să se fi simţit foarte inconfortabil, dar mulţi tineri i-au fotografiat lucrarea, de mari dimensiuni, în culori calde, cu desen impecabil.

Artişti…  de salon

Dna Cocoş a prezentat generic salonul, cuvântul “salon”, cu “reverberaţii” în lumea saloanelor de pictură de la Paris sau cele româneşti interbelice, găzduind acum  “lucrări în care predomină un rafinament cromatic şi al formei, lucrări în care există o forţă de expresie deosebită, sinteză, dar şi forţă de expresie, şi lucrări de rafinament grafic, de rafinament al acuarelei. Există lucrări în care primează observaţia realistă, dar şi lucrări în care apare satira şi lucrări în care predomină simbolistica.” Se pare că avem un început nou. Şi bun! Pentru buna organizare a filialei, s-au pus şi bazele unui fond, astfel că lucrările acestui salon vor rămâne în proprietatea filialei. Ceea ce se aşteaptă de la membri este însă o implicare sinceră şi constantă, în fond, pentru ridicarea blazonului unor artişti meritorii.

Citit 1026 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Martie 2016 18:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.