La o notorietate îndelung construită pe calitate, scriitorul tecucean Vasile Ghica îşi permite acum, lucru neobişnuit, să adune material cât pentru o carte întreagă doar din referinţele de care s-a bucurat în ţară în urma izbânzilor literare de la noi şi din străinătate, de la Liban în Franţa!
“Pe meridianele criticii literare”, scoasă de Editura Grapho Press, Tecuci, este neobişnuită, neaşteptată şi merită lecturată ca veritabilă monografie a unui personaj cultural nu îndestul de cunoscut. Găsim, în corpul principal al volumului, recenzii şi întâmpinări de, oho, Şerban Cioculescu, Paul van Melle, Jean-Paul Gavard-Perret, Naji Naaman, Daniel Arajo, Salah Stetie, Marcelle Al-Achkar, Miroslava Gherasim, N. Catanoy, George Arion, Lică Rugină, Luca Piţu, Ionel Necula, A. G. Secară, Dan Plăeşu, Corneliu Stoica, Ion Manea, Katia Nanu, Ana Dobre, Angela Ribinciuc şi mulţi alţii, vreo sută de semnături apăsate!
Vorbe dulci şi verbe amare
„Auzeam noaptea maşinile Securităţii care veneau să-i aresteze pe chiaburi, de fapt cei mai gospodari omeni din sat”, îşi aminteşte în carte fostul copil într-un interviu dat revistei Flacăra a lui Păunescu. Pentru dicţionarul tecucenilor de renume pe care l-a scris, „Nasc şi la Tecuci oameni”, profesorul a început să adune din ´65, aflăm din alt interviu. din Revista „Dunărea de Jos”. În „Viaţa liberă” se întreţinea cu ziaristul Radu Macovei („Interviu cu prietenul de gât ”, savuroasă trimitere la Julius Fucik), în „ Tecuciul literar” îi răspundea Tase Dănăilă şi conversa cu profesorul Ghiţă Nazare în „Dunărea de Jos”. În 2007, un citat al său era arborat, alături de gândurile unor iluştri europeni dispăruţi, pe faţada Universităţii Bucureşti. Apar în carte şi mesaje de admiraţie primite în scrisori sau chiar pe facebook de la alţi publicişti şi scriitori – de la Naji Naaman din Liban, la Vasile Tărâţeanu din Cernăuţi, de la criticii francezi Daniel Aranjo sau Salah Stetie, la cunoscutul critic român Theodor Codreanu, sau editorul Thomas Abraham, din Madrid.
Citim despre Prix d´honneur”, primit de tecucean în cadrul Premiilor literare Naji Naaman din Liban. Tradus în franceză şi în arabă, tipărit în Liban - 3.000 de exemplare şi participare la târguri internaţionale de carte! - primea şi Premio Internationale per l´Aforisma „Torino in Sintezi” - menţiune specială a juriului, ca şi regretatul basarabean Efim Tarlapan. A fost publicat în antologia de aforisme româneşti la editura italiană Genesi. Tipărit în Franţa, la Editura Le Brontosaure, în traducerea lui Marcelle Al-Achkar pentru spaţiul arab gălăţeanului Constantin Frosin care, alături de alţi traducători, precum gălăţeanul Patru Iamandi sau constănţeanca Fatma Sadâc, i-au adus notorietate tecuceanului şi în Germania, Belgia sau în spaţiul turc.
Măcar un citat din afurisitele – doar în sensul cel bun – sale aforisme: „Sfârşitul lumnii a venit de mult. Poluare, violenţă, foamete, sexualitate, îndepărtarea de religie şi de cultură, indiferenţă, goana turbată după averi. Suntem pe un vapor care se scufundă, iar noi ne călcăm în picioare ca să prindem cabine de lux”, cu… optimism, căci, nu-i aşa, întotdeauna se poate şi mai rău…
