Gălăţean de export. Cartea lui TUDOSE TATU, lansată la Zilele Sulinei

Gălăţean de export. Cartea lui TUDOSE TATU, lansată la Zilele Sulinei
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Este notabil atunci când un autor gălăţean este sărbătorit nu numai în urbea sa, ci şi în alte aşezări care să-i datoreze restituiri ale memoriei, aşa cum s-a întâmplat recent cu cercetătorul Tudose Tatu. Acum, ocupându-se de Sulina, gălăţeanul a lăsat destul loc şi datelor despre vechiul Galaţi, căci în fond este vorba despre viaţa Dunării noastre comune. Sau Tuna, după cum o numeau otomanii, prezenţi, ca şi austriecii ori ruşii, la gurile sale - poartă de trecere între Orient şi Occident. "Feniksul "hoţoman" de gurile Dunării", titlu neobişnuit, garnisit, ca şi interiorul cărţii, cu arhaisme "marca Tudose Tatu", este încă o carte groasă despre fluviu - încă o istorie adăugată poveştilor vechi dunărene - pe care analistul istoric gălăţean a lansat-o în cadrul Zilelor Sulinei - 13-16 august. Revenit acasă, el poate raporta din nou că Dunărea rămâne acelaşi „drum fără pulbere”, care, dacă nu ne mai leagă naval, face legături culturale. Din cele 11 cărţi de cercetare istorică scrise de Tudose Tatu, multe i-au interesat, prin problematica Dunării, şi pe cititorii genului din Tulcea şi Sulina.

De data aceasta, cuprinzând o analiză a unei documentaţii, ca de obicei, bogate, începând cu anul 1854 şi până în 1856, deci la sfârşitul Războiului Crimeii, lucrarea începe în stil literar şi se încheie cu raportul crud, dar real, pe care consulul britanic de la Galaţi, Charles Cunningham, îl scria chiar aici, în oraşul nostru, despre păcatele Sulinei.

Lansarea cărţii a avut loc în după-amiaza de 14 august, la Biblioteca Orăşenească „Jean Bart” din Sulina, fostă şcoală, reabilitată recent. A fost prezent la lansare şi primarul oraşului, Nicolae Răduş, om de Marină, care a lucrat la Căpitănia portului. Autorul, un obişnuit al locuitorilor, a fost prezentat de inimoasa directoare a bibliotecii, Ilinca Mihăilă. Conferinţa susţinută de cercetătorul gălăţean a stârnit interesul locuitorilor, mici (foarte mulţi copii, deşi e vacanţă!) şi mari, printre care s-au remarcat şi seniorii etniilor care convieţuiesc aici. Au putut asculta trecutul în care, înainte de Unirea Principatelor, Sulina avea un far, o biserică şi două depozite. Cu ocupaţia austriacă ce face încercări de dragaj, organizează aşezarea, face un prim recensământ, comandat de amiralul Wilhelm von Tegethoff, comandant al vasului cu zbaturi „Taurus”, care avea să navigheze apoi în Maroc sau să-l ducă pe arhiducele Maximilian până în Brazilia: o Sulină cu doar 234 de case şi 1.775 de locuitori. Naufragii, lupte, distrugere, foc şi refacere, administraţie rusă, austriacă, turcească, concurenţa pe care Galaţiul o făcea Rusiei, personaje de tot felul, ies din cartea pe care gălăţeanul a prezentat-o în amănunte interesante. Cu prima şedinţă a Comisiunii Europene a Dunării. Cu raportul lui Cunningham, din octombrie ´56, ce învedera construirea ilegală, noaptea, de case pe malul fluviului, înfiinţarea unui prim Consiliu Municipal care avea membri ce primeau mită, iar în oraş, „sau mai curând sat” nu lipsea „drojdia societăţii”, nici „grupuri private de interese, sfidând legile”.

Şi vedem că istoria se tot repetă de atunci, mai peste tot. "Obiceiurile rele şi vechi se transmit din generaţie în generaţie. Nimeni nu întreba, nimeni nu era politicos [cu românii]. Ca şi acum", mai scrie autorul, în cartea sa.

Citit 1811 ori Ultima modificare Joi, 01 Septembrie 2016 00:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.