În seara de vineri, 11 noiembrie, o altă expoziţie uimitoare a fost vernisată la Muzeul de Artă Vizuală: pictură şi desen semnate de un artist cu lucrări în colecţii private din Italia, Polonia, Germania, Canada, S.U.A., Republica Moldova şi România. Născut în 1961, la Chişinău, Victor Ceban este absolvent, la Secţia Grafică, al Facultăţii de Arte Plastice şi Design a Universităţii Pedagogice de Stat "Ion Creangă”, din capitala Republicii Moldova.
Un artist cu miez: în timpul războiului, când bombele cădeau peste Londra, un consilier al lui sir Winston Churchill i-a prezentat premierului britanic schiţa de buget. „Dar unde sunt fondurile pentru Cultură?” – a vrut să ştie premierul. „Bine, sir, dar suntem în plin război”, a replicat nedumerit consilierul. „Şi noi pentru ce luptăm?” – l-a corectat Churchill. M-a impresionat puternic povestea, spusă la repezeală, cu ocazia vernisajului său, de artistul basarabean. Uite, azi, când nici nu este război, „consilierii” uită să treacă şi fondurile necesare Culturii. O cultură care, iată, se organizează singură, căci Victor Ceban (în stânga fotografiei, lângă Gheorghe Miron, la vernisaj) devine cel mai recent membru al grupului constituit la Galaţi, al Societăţii Artiştilor Figurativi din România, cei care practică un realism desăvârşit, îmbogăţit cu metaforă, grup naţional format recent în oraşul nostru din artiştii-prieteni: pictorii şi graficienii Cornel Corcăcel, Corneliu-Drăgan Târgovişte, Gheorghe Miron, Irina Panţîru, Raul Popa, Lucian Prună şi sculptorul Liviu-Adrian Sandu.
Actorul Vlad Vasiliu a recitat poeme în ton cu Veneţia pictată de artistul, care a şi expus în Lagună, unde a surprins atâtea peisaje mirifice. Două pianiste de la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” au acoperit cu sunete întreaga întâlnire în care culorile aveau şi ele muzicalitatea lor.
Pe pereţi, portrete luminoase, aproape fotografice, dar cu privire vie şi zâmbet parcă în mişcare, naturi statice, care sparg cele două dimensiuni ale pânzei şi peisaje foarte migălite se constituie în bijuterii cu tuşe minuscule şi culori bucuroase, îndrăzneţe în puritatea lor.
Câteva portrete hieratice vin parcă din clarobscurul rembrandtian. L-am întrebat pe autor ce fel de negru foloseşte, pentru că popularul negru de fum „îmbolnăveşte” în timp alte culori alăturate. Puţini maeştri, printre care şi Corneliu Baba, îndrăzneau să folosească negrul, dar apelau la substanţe îndelung decantate, după reţete complicate. Am aflat astfel că îşi procură culori din Vest, pentru că marca „Neva”, vestite culori ruseşti pe care le folosea mai demult, nu mai este ceea ce a fost odată.
Curatorul expoziţiei, pictorul Gheorghe Miron, mărturisea că n-a mai fost nevoie decât de o mică negociere privind locul pentru două lucrări: înrămate fastuos şi pregătite să fie văzute într-o anume ordine, expoziţia pare să se fi aşezat singură pe simeze.
