* Un început bun * O vatră din secolul IV d.H. * La anul ar putea veni… dacii! * Instituţii multe, bani puţini * Dacă nu creşte finanţarea, nu se termină nici în 20 de ani *
Sâmbătă s-a închis primul şantier arheologic de la Negrileşti, deschis în iunie. La revedere, pentru la toamnă! Studenţii plecaseră, cu câteva zile înainte, în vacanţă.
Nu trebuie să mergi la piramide ca să vezi un şantier arheologic: pofteşte mata la Negrileşti! Sigur, nu sunt aici cămile, nu sunt (încă!) ziduri vechi întinzându-se pe hectare – sunt doar două şanţuri şi aproape doi metri, în adâncime, de Istorie. Începând cu neoliticul şi terminând cu secolul XIX.
Artezienele boierilor Racoviţă
Negrileştiul avea un sistem de aducţiune a apei pe vremea străbunicilor: acum vreo sută şi cincizeci de ani, boierul Racoviţă îşi aducea apa prin ţevi ceramice, ba avea şi fântâni arteziene! De-asta o avea „boală” şi primarul actual, Viorel Răşcanu, să facă şi acum arteziene în comună. Şi are dreptate: tot avem azi mai multă tehnologie…
Descoperirea sitului „e şi bucurie, iar câteodată-i şi necaz; necazul vine tot de la bani, ştiţi?” – spune primarul. Şcoala are nevoie de o centrală termică, cu lemne. Săpându-se pentru fundaţie, s-au descoperit artefacte şi lucrările s-au oprit.
Primăria nu a avut bani pentru lucrări arheologice. Până la urmă, s-a împăcat şi capra şi varza, adică şi lucrările pentru şcoală, şi şantierul: s-au început cercetările în zona în care în toamnă se va ridica o centrală termică pe lemne.
S-a săpat până au ajuns la pământ galben – semn că pământul e descărcat de sarcini arheologice. Se va continua, probabil în toamnă, alături, pe locul cercetat, putând să se ridice centrala şcolii.
Studenţii-arheologi nu se tem de soare
Studenţi din anul întâi al Facultăţii de Istorie a Universităţii "Dunărea de Jos" au fost aici cu dascălii lor. Studenţii sunt conduşi de profesorii Decebal Nedu şi Ovidiu Cotoi. La lucrări am avut şi mână de lucru proprie – muncitori necalificaţi angajaţi în comună, cinci oameni plătiţi cu ziua.
Şeful de şantier este prof. univ. dr. Dan Gheorghe Teodor, de la Institutul de Arheologie Iaşi. Conduce un colectiv format din arheologul Nicu Mircea din Tecuci, arheologii Costel Ilie şi Adrian Adamescu de la muzeul gălăţean, Cotinel Munteanu, directorul Muzeului Mixt Tecuci, Paul Ciubotaru, arheolog şi muzeograf tecucean.
12 studenţi şi studente au fost cazaţi în două săli de clasă. Primarul le-a dat saltele şi o bucătăreasă. Au muncit dimineaţa şi seara, înfruntând soarele cât s-a putut.
Primăria „nu scăpa” fără cheltuieli de vreo 15.000 de lei, dacă n-ar fi pus umărul studenţii la treabă, recunoaşte primarul. Care speră ca şantierul să ajungă să fie vizitat într-o zi de turişti şi vrea să amenajeze chiar un mic muzeu.
Nicu Mircea, arheolog, expert în istorie străveche şi veche de la Tecuci, ne spune că situl se întinde pe o lungime de peste 400 de metri. Îl întreb cât crede că va dura dacă va merge în acelaşi ritm, dacă nu vor veni bani de la Ministerul Culturii şi poate de la Consiliul Judeţului:
„În ritmul acesta, nu terminăm nici în 20 de ani! – spune arheologul. Înainte de ´89 se alocau sume foarte frumoase. Dl primar ştie, că are adresa de anul trecut de la Ministerul Culturii: situl de la Negrileşti, datorită importanţei sale, se recomandă cercetării sistematice. Anul acesta, la iniţiativa Muzeului de Istorie din Galaţi, în colaborare cu Primăria Negrileşti şi Muzeul din Tecuci, s-a organizat şi acest şantier-şcoală pentru studenţii de la Universitatea Dunărea de Jos.”
Bilanţ istoric la început de drum
„A fost aici cândva un boier Racoviţă, dar n-a venit nimeni pentru revendicare”, ne spune primarul Negrileştiului, Viorel Răşcanu, de pe buza celui de-al doilea şanţ, dinspre Bârlad: muncitorii scot afară uluce din ceramică, dintr-o conductă care ducea acum 150 de ani apă boierilor. Conducta n-are cusur parcă.
Vorbim cu Nicu Mircea, arheolog, expert în istorie străveche şi veche de la Tecuci, fost director al Muzeului Mixt tecucean. A săpat, încă din anii 50, alături de profesorul Radu Vulpe şi o întreagă pleiadă de arheologi, la cetatea Piroboridava, în comuna Poiana de azi. Ne arată celălalt şanţ, care a ajuns, ca o maşină a timpului, până în neolitic…
Un foc stins de 16 secole
„La Negrileşti avem un complex hallstattian (din prima perioadă a Epocii fierului, n.red.). Am găsit aici multe oase de animal. Am găsit şi un împungător de os, pentru perforat piei. Avem reprezentat şi sectorul neoliticului timpuriu, [cultura] Criş, a triburilor de culegători, cu materiale foarte numeroase. Avem piese din secolul nouă…”
Oase de oi, de capre şi de vite, fragmente ceramice care nu s-au sinchisit de trecerea timpului. Am văzut cioburi din cultura Criş, cu zgârieturi sub forma spicului de grâu. „Dacă azi cumperi o oală, până acasă poţi s-o spargi, astea au cam ţinut…”
Oamenii săpau cu atenţie în jurul unui cuptor din secolul patru după Hristos, din perioada migraţiilor! Pământul a răcit cenuşa în ziua care urmat plus încă 16 secole… Sunt şi piese din secolul nouă, al bronzului târziu.
Arheologul este bucuros că a acoperit toată trecerea timpului: până de curând, lipsea veriga între epoci – epoca Hallstatt, denumită astfel după o localitate austriacă. „S-ar putea la anul să găsim şi daci pe-aici şi atunci vom avea tot tacâmul!”
Nimeni nu ştie ce ascunde pământul…
Mă uit la şanţul cam cât statul de om şi întreb: cam cât de adâncă este o mie de ani? „Depinde” – cum situl este în pantă, depunerile nu sunt uniforme, în unele zone trecutul poate fi mai la suprafaţă.
„Domnule, nimeni nu ştie ce-i sub pământ. În 1981, când am săpat eu prima dată aici, la Zaharia – acolo, am găsit un mormânt dublu de inhumaţie, din perioada Criş. Oasele sunt la muzeul din Tecuci”.
Iar pământul se va aşeza înapoi, până în toamnă: se face triangulaţia, adică se notează exact poziţia săpăturii, şi se închide „coperta” Istoriei - totul este acoperit cu pământ, pentru a fi protejat până la anul. Pământul este un paznic ieftin…
N-am descoperit noi apa caldă!
Profesorul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Galaţi, ne-a povestit cum a făcut, anul trecut, demersurile către Ministerul Culturii pentru a începe anul acesta cercetarea sistematică la Negrileşti. Demersurile au avut succes: gălăţenii au găsit deschidere la Minister. Deşi, având în vedere nevoile, plus criza financiară, am putea spune că a fost o… întredeschidere. Proiectul va dura trei ani, prin colaborarea Muzeului gălăţean cu Muzeul Mixt din Tecuci, Universitatea Dunărea de Jos şi Primăria Negrileşti.
„Sunt deja câteva vase extraordinare, care au apărut zilele trecute. Pot fi restaurate aproape în întregime. Unele sunt vase hallstattiene pictate.” Există şi o vedetă: anul trecut s-a descoperit un vas din epoca bronzului care avea înăuntru pietre de râu: se încingea totul în foc şi se turna apă pentru aburi. O astfel de descoperire a mai fost doar într-un loc din Ardeal.
Vor continua săpăturile şi la Tirighina!
Pentru desfăşurarea lucrărilor aşa cum merită situl, sunt necesari cam 40.000 lei anual, „n-am avut decât până în 10.000…” Dacă ar fi fost bani, s-ar mai fi lucrat o lună. Şi s-ar fi lucrat şi la conac.
„Nu vrem să se ajungă ca în cazul Piroboridavei, la Poiana: an de an s-a scos de acolo[pământ] şi, fiind pe promintoriul Siretului, s-au produs alunecări de teren! Din vechea davă – cetate – dacică, fără fonduri pentru protejare şi consolidare, a rămas puţin. Şi la Tirighina, la Galaţi, s-au alocat fonduri prin 97-98, s-au făcut consolidările de rigoare, dar sperăm la anul, printr-un proiect (cu finanţare de la minister, poate şi de la Consiliul Judeţului şi Primărie, n.n.) să consolidăm ce a fost afectat între timp şi să continuăm la anul săpăturile. Trebuie neapărat făcut ceva: este de grad zero!”
La arat… arheologic
Dar să ne întoarcem la Negrileşti: sătenii care au grădini în spatele şcolii găsesc mereu fragmente de oale, pe care acum ştiu să le aducă la şcoală. Înainte le aruncau pur şi simplu în Bârlad…
„Negrileştiul e o zonă care musteşte de vestigii, care încep din epoca pietrei şi continuă până în secolul XIX”, ne mai spune directorul Căldăraru. „După ce se restaurează, obiectele găsite vor face obiectul unei expoziţii.”
Tunelul cu destinaţie misterioasă
„La Negrileşti a fost o aripă a boierilor Racoviţeşti. Acolo s-au păstrat urmele unor vechi imobile”, ne spune directorul Muzeului Judeţean de Istorie Galaţi, profesorul Cristian Căldăraru.
Ruinele fostului conac, transformat o vreme în depozit, dărâmat aproape în întregime în 2004, sunt încă în spatele şcolii. Sătenii au luat de acolo cărămidă pentru propriile case – aşa are loc circuitul… pietrei în natură.
Practic, conacele au plecat, piatră cu piatră, în călătorie prin sat! Dar sub conac se conservă „un beci extraordinar”: are o sală mare, boltită, din care începe un tunel „care duce nu se ştie unde”, pentru că este acoperit de bălării.
Spre Bârlad se pot vedea fundaţiile unei alte construcţii, iar spre sud-vestul satului, o altă fundaţie. Pe lângă fiecare s-au dezgropat resturi de la fântâni arteziene. Se pare că aceste construcţii vin tocmai din secolul al XVIII-lea şi ar trebui conservate rămăşiţele, spune directorul..
Mai multe şantiere…
Dar chiar dacă banii ar fi mai mulţi, nu ar merge toţi la şantierul din curtea şcolii din Negrileşti, ne spune directorul Muzeului de Istorie, căci mai sunt şi alte şantiere arheologice din judeţ: „Sunt şantiere la Adam, la Iveşti, la Lieşti… Avem de restaurat biserica Banu de la Nicoreşti, este Serdaru. La Banu s-au făcut deja săpături şi s-a descărcat de sarcină arheologică din 2003 – 2004. Acolo s-a găsit un beci asemănător celui de la Negrileşti. Preotul paroh de acolo a fost atenţionat să fie curăţat atunci când se va amenaja curtea.”
Valurile lui Atanaric şi Traian şi GPS-ul
„Suntem într-un protocol de colaborare cu Direcţia de Patrimoniu. Din septembrie, trebuie mers cu pasul pe teren, alături de oameni care au mai călcat acele locuri. Iată, e Nicu Mircea, care ştie unde e Valul lui Atanaric (secolul II – IV d.H.), profesorul Brudiu, care ştie şi dumnealui de acest val şi despre Valul lui Traian (sec. VIII – X d.H.)…. Şi atunci vom putea puncta pe o hartă zona valurilor de apărare în judeţul nostru. Putem folosi GPS cu fotografierea zonei, din toamnă, când se eliberează terenul… Sperăm să primim şi ceva bănuţi.” Şi noi sperăm!
Comentarii foto:
1 - Arheologul Nicu Mircea caută în pământ din anii 50!
2 - Conducta boierului alimenta artezienele acum 150 de ani
3 - Primarul Răşcanu a împăcat capra cu varza, şcoala cu arheologia
4 - Se descoperă o vatră îngropată de 16 secole
