Când avea 24 de ani, student fiind, Mihai Eminescu a stat cinci zile la un coleg de facultate, fiu de comerciant, în Königsberg (Kalinigrad, în rusă), la Marea Baltică şi „am putut vorbi cu directorul arhivei despre existenţa documentelor regatului Poloniei şi a ţărilor învecinate, am cules notiţe asupra acelora cari sunt publicate deja în Corpora documentorum, dară o cercetare cu ochi proprii a documentelor originale nu este permisă decât după o învoire înscrisă a guvernului central.
Ober Gymnasium, Cernăuţi, unde a învăţat şi Eminescu (dreapta imaginii)
O asemenea învoire aş fi trebuit s-o solicit sau prin Agenţia noastră [Agenţia diplomatică recent înfiinţată la Berlin, al cărei secretar poetul fusese numit cu doi ani înainte] sau prin mijlocirea Ministeriului nostru de Esterne” - scria secretarului Agenţiei, Ioan Samurcaş.
Şi adăuga, cu bun-simţ: „E altceva a face cercetări pentru sine însuşi, care, greşite chiar fiind, nu au niciun caracter oficial, şi altceva când, ca reprezentant (cel puţin peu pres [măcar]) al unui guvern, cercetezi cu toată responsabilitatea morală documente vechi de-a căror autenticitate şi analiză arhaică atârnă tranşarea unei cestiuni de politică militantă [disputabilă] poate.”
Leipzig, vechiul oraş cu tei
„Îmi lipseşte încrederea în mine”, „nefiind speţialist în descifrarea documentelor şi având în această privinţă mai mult rutină şi bun-simţ, decât înţelegerea tuturor greutăţilor şi criterielor de cari chiar scriitori însemnaţi sunt învinşi.”
