Despre Ecaterina Hulea şi eforturile pe care le face pentru a duce mai departe tradiţiile româneşti v-am mai povestit. În spatele unui singur om stă un curs de cusut tradiţional românesc, un ansamblu folcloric, un muzeu al satului, dar şi o pasiune pentru cusut ii.
După prima noastră vizită la Odaia Manolache, unde am putut face cunoştinţă cu lumea doamnei Hulea, am promis că ne vom întoarce pentru a putea vedea şi ansamblul folcloric pe care aceasta îl coordonează, dar şi clasa de fete care cos folosind tehnica punctului bătrânesc.
Cum am ajuns la Căminul Cultural, am fost întâmpinaţi de multă voie bună de oameni îmbrăcaţi în costume populare colorate, care repetau de zor cântece. Femeile se adunaseră într-o parte a camerei şi cântau în surdină, în timp ce bărbaţii se făceau ceva mai auziţi, în partea cealaltă a încăperii.
Lângă uşă, pe câteva scaune aşezate în semicerc, stăteau fetele de la cursul de cusut şi ele îmbrăcate în straie tradiţionale. Doamna Hulea le-a făcut semn tuturor să se pregătească.
Am hotărât de comun acord că primii aveau să cânte bărbaţii, însă, până atunci, doamna Hulea mi-a povestit câte ceva despre cum a luat fiinţă ansamblul folcloric, dar şi cum a reuşit să adune oamenii potriviţi.
Totul a început când aceasta s-a hotărât să meargă pe la casele unor oameni despre care ştia că le place să cânte şi a adunat colinde şi cântece populare, unele dintre ele chiar specifice zonei. Atunci, doamna Hulea s-a gândit să formeze un grup care să cânte melodii din satul natal, pe care să le ducă mai departe. Le-a propus asta şi celor la care fusese să culeagă cântecele, iar câţiva dintre ei au fost de acord. Deşi nu reuşise să aducă laolaltă decât cinci bărbaţi, nu a renunţat la idee, aşa că a pornit la colindat cu aceştia, după care au urmat invitaţiile la diferite evenimente, printre care şi una la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi.
Doamna Hulea şi-a dorit să trezească şi interesul femeilor, pentru un ansamblu feminin. Lucru care s-a întâmplat într-un final, după ce a organizat şezători, unde femeile puteau lucra şi cânta. "Oricine putea veni la şezătorile noastre. Le mai fac şi acum, mai ales pe timp de iarnă", mi-a spus Ecaterina Hulea.
În scurt timp, a reuşit să adune 11 femei, cu care a început să cânte în diferite împrejurări, la fel cum făcuse şi cu grupul de bărbaţi.
Acum, la câţiva ani de când coordonează ansamblul folcloric, Ecaterina Hulea a realizat ceva la care unii poate doar visează: ansamblul ei va fi inclus în Patrimoniul Cultural Naţional al României. "În septembrie, va veni o delegaţie pentru a face un film cu ansamblul, lucru necesar pentru a fi admişi pe lista respectivă", ne-a spus coordonatoarea.
Cât despre grupul de fete care cos de mână, aceasta ne-a spus că sunt foarte ambiţioase şi dornice să înveţe şi că vin cu drag la cursuri. Durata unui curs este de doi ani, urmând ca la finalul acestei perioade cursanţii să primească un atestat de absolvire, elaborat de Centrul Cultural "Dunărea de Jos". Nu se percepe taxă de participare.
Doamna Hulea a ţinut să mai precizeze că niciun demers al său nu ar fi posibil fără ajutorul Centrului Cultural "Dunărea de Jos" şi fără primarul comunei Vânători, Marian Ghinea.
