* (la ceasornicar) * Domnule ceasornicar, hai, repară-mi timpul, că e vechi şi hârbuit, nu mai are vreme, secundarul s-a răcit, minutarul tace, n-are cine mă-ncălzi, cine să mă cheme! Să mă cheme când a fost începutul vieţii, poate nu ar mai fi mers, poate ar fi spus cine mă visează cronolog, cronofag…şi poate ar fi dat ce sunt la cei mai deştepţi ca mine! Domnule ceasornicar, fii băiat de treabă, n-am parale să-ţi plătesc munca delicată,dar îţi dau nişte nisip - c� ...

* (publicitate) * doamne ce magnolie şi ce pisiciîn curtea de pe strada culturiimagnolia înfloreşte şi taceface umbră pentru muritoarele care muncesc şi trec de acolo-acoloprintre biţi şi cotabiţiprintre iluzii şi limuzineprintre dude şi drameprintre mofturi şi fericiri de sintezăpisicile miorlăie şi se înmulţescdirect proporţional cu hranacu apa şi căldurilecu motanii libidinoşi fără oprirestau cu mâţişorii sub razele soareluişi visează acoperişurifemur de rânduni ...

* (despre nuuuuuuuuuuuuuuuuu) * Nu rupeţi florile, nu călcaţi iarba, nu vă daţi cu sania prin frigider, nu mâzgăliţi pereţii, nu stricaţi orzul pe gâşte, nu ţipaţi la doipier!Nu mâncaţi chiftele de lebădă, nu mâncaţi ouă de privighetoare, nu tulburaţi liniştea publică, nu dormiţi cu bocancii la soare!Nu daţi bomboane la vrăbii, nu zvârliţi cu barda în lună, nu iubiţi femei automate, nu spuneţi la morţi noapte bună!Nu forţaţi uşi deschise, nu daţi cu bâta � ...

* (despre femeia mea) * Femeia mea stă singură în casă, priveşte pe fereastră, către nord; bărbatul ei s-a dus cu poezia şi stă cu morţii măsii de acord. Femeia mea fumează în odaie tutun rămas de când şi el fuma, şi stă încet pe canapeaua veche, şi tot mai crede că-i femeia mea. Femeia mea se duce pân-la garăşi-l tot aşteaptă pe bărbatul ei;răsare şeful gării şi îi spunecă vine azi doar trenul cu femei.Femeia mea citeşte, plânge, scrieşi stă cu morţii măs ...

O discuţie cu domnul Vasile Cosma, prim administrator al SRL-ului „Grup scafandri grei – Galaţi”, nu poate fi decât benefică pentru cei interesaţi şi importantă pentru cei măcinaţi de iluzia că în această lume nu se mai întâmplă nimic. În această lume se poate petrece orice care să necesite intervenţia scafandrilor grei, dar nimeni nu mai crede în posibilitatea unor evenimente catastrofale, fiecare consideră că are viaţa la unghia mică, fiecare se erijează în alf ...

* (câteva cuvinte despre Veronica Nadă, odihnească-se în pace!) * A tăcut mătuşa, sora mamei; într-o clipă, noaptea, a tăcut; pâlpâia – prin lacrimă – lumina şi misterul altui început! Unii spun că ea s-a dus la mama şi la fiul ei plecat demult; alţii spun că a pornit uitarea către cel mai des necunoscut! N-am ştiut că trebuie să plece,nici nu ştiu de ce n-a mai rămas;ce femeie, Doamne, şi ce mamăîntr-o clipă s-a dat jos din ceas!Ce să fac? Aşez nişte cuvinte� ...

* (un pariu pierdut) * toţi pariaseră că am să trăiesc până mor şi că am să mor până la naştere mâncau mere pe malul copilăriei şi habar nu aveau că ochii mariei ştiau altceva despre mine decât ce credeau că ştiu ei eu mâncam flori de salcâm şi citeam despre zădărnicie sub flori efemere de tei toţi au pierdut pariulfiindcă eu nu am trăit până atunciiar ochii mariei au câştigat prin credinţacă sfârşitul din ce în ce mai devremeînsemnează naştere din ce în ...

* (nişte ţărani) * ies ţăranii hârbuiţi la poartă şi se uită între ei se lasă amăgiţi de primăvara moartă şi se duc să plângă după casă s-a uscat cărarea pe costişă rupt în patru plugul rugineşte către cer privirea lor piezişă caută şi vrea doamne fereşte roagă-te îşi zic şi chiar se roagănu mai au decât ziua de mâinele-a rămas butoiul într-o doagăo găină şleampătă şi-un câinedimineaţa merg la câmp întrunaîl măsoară îl iubesc de-a valmaşi ...

* (ultimul pastel) * nişte balamale scârţâindoasele lăptăresei plimbă o pieleciuruită de strecheşi doi ochi în căutare de iarbăsă ştiu ce esteam scris pe ea vacăcu vopsea verde pentru garduride scândură uscatăstau sub salcâmul defloritşi citesc sfârşitul cirezilor agrestesfârşitul căii lacteeprieten al foamei de toate zilelenişte balamale scârţâindoasele lăptăresei se duc în ţinutulcu verdeaţănici nu observ că doi ochi mariau plâns la mine şi au crezutcă su ...

* (câteva cuvinte la mormântul Mariei) * deodată am aflat că maria murise într-o noapte fără lună foarte departe de casa copilăriei şi fără să spună cum ne jucam de-a scăparea şi ai tu pe tine culoarea cea albastră cum stăteam câteodatăşi mă uitam după ea de la fereastră poate trece spre şcoalăsau cu vacile la adăpat spre şuşmeapoate vine să strige la poartăsă-i arăt steaua meacare răsărise în grădină la bunicaşi făcea lumină pe uliţa copilărieişi mă ...