Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Ce blând s-a repezit o doamnă cu hrean şi cu ţelină spre mine!
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 Septembrie 2012
Cică ţelina are proprietăţi miraculoase. Amanta mea nu ştie nimic despre însuşirile acestei plante care, iată, se poate consuma în orice stare şi cu orice, cu tot cu frunze, cu tot cu oase, cu tot cu sânge, în borş, în salată, în dorul lelei, în ciuda celor carnivori şi a…
Doamna Gherghina şi motanul Tilică
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 Septembrie 2012
L-am văzut pe Tilică. E un motan simpatic şi foarte serios. Frumos, adică. Şi destul de mare, ca dimensiuni. Doamna Maria-Gherghina Enciu e stăpâna lui. În jur, destulă armonie. Nu poţi zice, nici măcar nu poţi bănui că aici s-a petrecut ceva aproape tragic, aproape ieşit din comun!... Tilică ţine…
Oare ce face pe-ntuneric doamna mea?
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Septembrie 2012
Cât e ziua de mare, ea doarme. Nu doarme cât e ziua de mică, pentru că (în perioada asta) ea e plecată. Şi cred că-i firesc să mă întreb: oare ce face (pe-ntuneric) doamna mea? Desigur, am căutat-o mereu! cu lacrimi şi bolnăvicioasă curiozitate am căutat-o! să văd cum doarme…
Încă un om de cretă albastră
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 Septembrie 2012
Sigur că da: mâine dimineaţă, omul de cretă albastră se ridică de pe asfalt şi se duce s-o caute pe fata care l-a desenat. Se ridică încet, să nu tulbure liniştea (şi bagajul) sapienşilor afumaţi şi amorţiţi şi adormiţi. Apoi, de la bază până la vârf, se uită la propria-i…
Ce se poate afla într-un pahar mare şi cu fundul lat
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Septembrie 2012
Vreau să beau nişte coniac. Una sută de mililitri. Cică-i foarte bun şi chiar ieftin coniacul Metaxa, mai ales când îl plăteşte vestala Erato, mai ales la restaurantul de pe partea stângă (cum te duci de la inelul de rocadă spre bacul de Zaclău, vizavi de parcul aşezat şi trist…
Omul de cretă albastră
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Septembrie 2012
Şade pe genunchi şi desenează pe asfalt. Desenează un om. Cu cretă îl desenează. Desenează şi este foarte frumoasă. Şi seamănă cu aşteptarea. Seamănă leit, nu aşa, doar oleacă şi doar de ochii lumii care trece pe lângă ea, încolo şi încoace, spre nicăieri. Cu începutul aşteptării seamănă, deoarece aceasta…
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Septembrie 2012
Cu nişte şolduri mari şi impunătoare, cu o faţă albă, netedă şi foarte atent întreţinută, dar şi cu un zâmbet bine confecţionat şi frumos afişat pe drumurile pline de colb ale satului, ţaţa Anica se bucură de o aleasă grijă din partea omului/bărbatului ei, Ion Nadă. Pe lungimea şi lăţimea…
Dincolo de casă, dincolo de păsări şi dincolo de ger
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Septembrie 2012
Mama Măriuca face sarmale. Ce sarmale bune face mama Măriuca! Face bune şi multe, că ne aşteaptă să ajungem acasă. Şi suntem mulţi, chiar şi când nu ne ducem toţi, deodată, acasă. Le face cu tot ce trebuie, dar pune şi suflet, pune şi dor, pune şi descântec, pune şi…
O mie şi una de uşi încuiate
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Septembrie 2012
Mă uit şi nu-mi vine să cred. Fără să clipesc mă uit. Şi de multă vreme. N-am mai văzut astfel de cheie. O cheie foarte frumos construită. Parcă-i bijuterie. Mai mare decât o cheie obişnuită, dar foarte delicată. Cred că-i pentru uşi speciale, pentru uşi secrete. Ori pentru vreun…
Un scârţâit ca în filmele de groază (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Septembrie 2012
Şi coboară! (pogoară, adică, nu?)... apare nişte alb! da! şi dacă apare alb însemnează că, de la buric în sus, e înger, nu?... şi coboară cu faţa spre mine, şi cred că din cauza asta nu-i zăresc aripile!... de-ar ajunge mai repede pe pământ! să mă conving, să-i cercetez chipul,…
Un scârţâit ca în filmele de groază (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Septembrie 2012
Cum scriam ieri, aud un scârţâit sinistru. Sinistru şi lent. Nu rapid, ca să treacă repede, şi să cred că mi s-a părut. Inima-mi (vai de cucurigu' şi de tictacu' ei de sărmană şi putregăioasă!) o ia la goană prin cutie, caută un loc pe unde să năvălească afară,…
Un scârţâit ca în filmele de groază (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Septembrie 2012
Mă duc niţel să-mi încarc bateriile în biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", aflată în Micro 17, al cărei preot-paroh, domnul Mitică Luca, mi-a fost coleg de Şcoală Generală, cea mai serioasă instituţie din istoria învăţământului pe meleagurile covurluiene, şcoală condusă foarte mulţi ani şi foarte bine de către directorul/învăţătorul Ioan…
O vară şi o naiadă aproape neobservate
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Septembrie 2012
Vara asta era cât pe ce să treacă neobservată. Dar (noroc de căldurile care ne-au adus aminte că suntem în stare să băgăm Pământul în Mormânt) am observat-o pe îndelete, cu vârf şi îndesat, pe săturatele, da!? Îmi place să cred că fiecare muritor a simţit pe propria-i cocoaşă ce…
Marele Logos şi Mandarinul Târziu
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Septembrie 2012
Obişnuieşte să conferenţieze în fiecare duminică, după utrenie. Are înălţime aproape mică, motiv pentru care se urcă pe un scăunel cu trei picioare (sfânta Treime, nu?... şi ca să-l vadă ascultătorii, da?) şi începe să vorbească frumos, cald, molcom, româneşte (cu accente moldave), pur şi simplu, nu pentru prosternare, ci…
Trenul de Bârlad şi o scară la cer
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Septembrie 2012
Sunt în trenul care hodorogeşte spre Bârlad. Merge încet şi sigur. Parcă circul cu melcul. E bine în tren. Nu-i aglomerat. Pe canapeaua din faţa mea stă o blondă lungă şi deşirată. Zici că-i scară. Poţi să te sui (pe ea) la cer. Are ochi mari şi frumoşi ca două…
Nişte bezmetici pasteurizaţi
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Septembrie 2012
Intru-n biserică să-mi fac vreo două cruci, s-aprind vreo două lumânări, să bat vreo două mătănii, să schimb vreo două vorbe cu vreo două babe smerite, să arunc vreo două priviri pe pereţi, să văd vreo doi habotnici cu tămâie la vedere şi cu briceagul sub haină, să văd vreo…
Câteva cuvinte către doctorul cardiolog (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Septembrie 2012
Tunelul timpului mă obsedează! şi mai ştiu, domnule doctor, că viaţa fără abuzuri este searbădă, flască şi penetrabilă ca o mămăligă! şi mai ştiu că longevitatea nu mai ţine de Sofocle sau Euripide, nu mai ascultă de proverbul "ce ţi-i scris, pe frunte ţi-i pus!"...Dar nu mai ştiu, domnule doctor,…
Câteva cuvinte către doctorul cardiolog (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Septembrie 2012
Tunelul timpului mă obsedează, domnule doctor!... Inima?... o mai aud şi acum, dar nu pot măsura tensiunea ghimpată, care se înghesuie în artere, ca muritorii şi nemuritorii în mijloacele de transport!... (mai târziu, a venit femeie/sepia... şi mi-a lăsat, drept suvenir, un ocean de cerneală şi o imagine în alb…
Câteva cuvinte către doctorul cardiolog (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 04 Septembrie 2012
Domnule doctor, tunelul timpului mă obsedează. Desigur, ştiţi că sunt "amendat" pentru încălcarea regulilor de circulaţie prin acest tunel infinit. Este o "contravenţie" neconvertibilă în bani. Drept urmare, cauţiunea nu figurează în Constituţia lui Asklepios. Execut "pedeapsa" în salonul-închisoare şi sunt tratat ca un "deţinut" politicos, într-un regim democrat cu…
O moartă şi două lacrimi de câine
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Septembrie 2012
Sunt pe coclauri, într-un sat din Vaslui, la o înmormântare. Trebuie să vină popa. Unii îl aşteaptă mai repede. Alţii îl aşteaptă mai încet. Unii dau telefoane în ceruri. Alţii dau telefoane în pământ. Unii se uită la ceas. Alţii nu se uită la ceas. Tristeţile circulă la deal şi…
Ai milă de cubul în care sunt captiv şi pe moarte!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Septembrie 2012
Vacarmul greierilor lângă moara de vânt uitată de vânt seamănă cu deznădăjduirea fântânii fără apă. Însetaţii şi blestemaţii de muzică săvârşesc ritualul împăcării până la capăt, zvârcolindu-se prin poezie, ca prin iubire... Şi se uită de sete, si se uită de vioară, şi nu se mai uită nimeni!... Mai degrabă,…
Linia curbă este o dreaptă aproape gata de plecare
Scris de Ion Zimbru Vineri, 31 August 2012
Linia dreaptă este o curbă a cărei rază se naşte în lumânarea ochiului de lup şi aleargă toată viaţa spre marginea infinitului ascuns, răvăşit şi răsturnat la sânul iubitei, vreme în care un fel de foc singur, privit prin fereastră de catedrală jefuită, mângâie disperarea apei niciodată înotată de lebădă,…
A murit Chibrit. Dumnezeu să-l ierte, dacă are motive!
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 August 2012
A murit Chibrit. Despre Chibrit au scris mulţi ziarişti. Ziarişti şcoliţi în amfiteatrele Ochiului de Sfinx, nu scribi de apă dulce, aflători în treabă la ordinea zilei. Chibrit era (până mai ieri) un fel de rege al "trăgătorilor din pungă", un soi persuasiv de "om al străzii", un autentic "guru…
Nea Costică şi Fabrica Morţii (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 August 2012
Când vreun cineva îl goleşte de linişte, nea Costică se refulează citind poezie universală. Când vreun alt cineva îl umple cu draci, se defulează citind poezie universală, dar şi scriind. Iată, de pildă, "Gardul de lângă drum" (o parodie sarcastică, după "Mărul de lângă drum"... al lui Beniuc, desigur)... "Sunt…
