Sigur că da!... Cum să mă uit în oglindă şi să (nu)-l văd pe acela care a făcut cele mai multe obrăznicii copilăreşti?... şi să nu crăp de ruşine?... şi să nu-i cer Mamei nici o pedepsire exemplară?... şi să mă mai şi fălesc - pe la horă, pe la moară, pe la gară, pe la joacă, pe la şcoală - ce măreţ şi viteaz şi deştept şi important sunt sub copacul unei păsări, în faţa unui viţel, în fundul râpii, în lucernă, în tutun, în păpuşoi, în dorul lelei ...

Pe limba Cuvintelor Tale sunt Grâu/ cu Patria-n fire - căţelul Pământului latră la Cer,/ prin Paiul subţire! Eu am Ciocârlie-n Cuibar şi-n Văzduh,/ pe vârfuri am Pâine din Darul Adâncului plin cu Ţărani/ rămaşi fără Mâine! Prin maci umblă Sângele lor Sfinţitor/ de Ziuă şi Noapte - miroase a tot ce a pus Dumnezeu/ în Turtele coapte! Sunt Grâu şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi Ţie în vremuri când Lacrămi de Rod şi de Dor/ s-amestecă-n Glie! Adese ...

Gândurile mele pentru această Alcătuire erau atât de puternice şi impresionante încât se materializau, puteau fi atinse, puteau fi văzute mergând, puteau fi auzite plângând, puteau fi strânse în  buchete, în poloage, în snopi, puteau fi surprinse pe cărăruia dinspre Acasă şi Dumnezeu, dinspre Dumnezeu şi Acasă! Gândurile sale pentru mine erau atât de puternice şi impresionante, încât se întrupau, încât se transformau în argumente fizice-chimice pipăibile, invincib ...

(!) când viaţa-i hodina cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii - / ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când vecinic real este golul din cană (?)(!) bat cer şi pământ - oare cine deschide/ când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide?/ când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul/ şi visului meu îi pro/pun prea(des)frâul?/ de ce să conjug "a muri" şi "a duce"/ ...

Ş-acum l-aud - bătea la geam şi mă striga -(zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu areun Loc al lui, numai al lui) - şi i-am deschiscuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!!Venea de mult - dintr-un Demult şi dintr-un Timptulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,şi dintr-un Spaţiu-n care Lacrămile dor,iar Veşnicia niciodată nu e gata!!!Şi a tăcut puţin... şi-a zis că-i azvârlitde colo-colo,  parc-ar fi un Fitecine,parcă n-ar fi cel care-a fost la Început...şi a mai zis că L ...

Da... chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noap ...

(!) am un Zmeu deştept din Fire,/ căutat odinioară - nişte proşti l-au dat afară/ dintr-o Carte de Cetire (!) (!) stă pe dealuri şi Lucrează/ - are Farmec şi Livadă - nimenea nu vrea să-l vadă/ cum zadarnic face pază (!) (!) nimenea nu vrea să vină/ la furat de poame multe - ori să vadă, să asculte/ lungi poveşti despre Lumină (!) (!) nici măcar Frumosul care/ - blond viteaz odinioară - distrăgea Zmeul pe sfoară/ şi-i spunea cuvinte rare (!) (!) chiar Ileana cea nur ...

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis şi într-această aşteptare/râvnire fără de capăt! E limpede ca apa şi ca descântecul păsărilor din fântâna cu gura în jos: această Superb(ol)ă-i unică, vindecătoare, salvatoare pentru mine şi pentru t ...

(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare -îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare -ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poeziedin timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţiedin spaţiul pus merinde lumii/ - mai de nevoie, mai de silă -de care nici o milă nu mi-i,/ însă de tine mi-este milăcum stai frumoasă fără rost/ şi sclavă în singurătate -iar eu nu pot uita c-am fost/ bun de nimic până la moarte ...

Demult (cam pe vremea şi cam pe timpul când Şcoala era Şcoală, Părinţii erau Părinţi, Munca era Muncă, Respectul era Respect, Candoarea era Candoare, Aurul era Aur şi Tinicheaua era Tinichea... şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea... şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei... şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit) în celebra şi în mica haltă Docăneasa (astăzi, o ruină a devenirii c ...