Şi nu mai vreau să nu mai ştiu/ că nu mai vrea să nu mai ştie despre ce-a fost când nu eram/ doi despărţiţi de veşnicie... şi nu mai pot să nu mai văd/ că nu mai poate să nu vadă cum nu mai zbor şi nu mai merg/ ţinându-mă de balustradă prin universul care vrea/ să nu mai ştie că nu poate aduce sufletului meu/ sufletul ei ascuns în moarte! Şi nu mai cred că nu mai am/ noroc să ştiu că nu mai are aripi şi tălpi să ne-ntâlnim,/ să-nvingem orice depărtare, să-n ...

Când o vezi, spui/juri că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la capătul drumului, ochi mari şi amari, sâni hapsâni...de-ţi vine să mori prin re/muşcare! Când o văd, alde terchea-berchea salivează: zici că-s câinii tovarăşului Pavlov, zici că-s guşterii pseudo/împăratului Mao lângă porţia de orez cu fripturică de păianjen mov! Când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil, s ...

de ce-ai luat icoana din perete?/ credeai că n-o să-mi fie mai uşor? eu, cu icoană şi fără icoană,/ în fiecare clipă ştiu să mor!   eu, şi fără icoană, ştiu trei semne:/ al crucii, al iubirii şi-al mirării – le scriu, le fac şi le respect pe toate,/ iar sufletului meu de adevăr i-i mai sete şi mai dor decât de apă,/ decât de-un somn adânc şi fără vis, dar n-o să intru-n moarte niciodată,/ fără să afli cine m-a ucis!   vino şi vezi paingul din triedru/ cum ...

Mă întreb şi mă mir: după tăierea cordonului ombilical începe coborârea în/spre Lut sau urcarea în/spre Cer?! Şi, jurui pe Deşertăciunea mea de Onoare, nu ştiu Ce şi Cum să-(mi) răspund! Mai bine-l rog pe Atotştiutorul meu Prieten, Vasile Zeus, pentru ca să-mi explice! Acesta nu zice nu, însă mă invită în Labirintul lui Dedal! Aici, amicul îmi toarnă o cupă cu ambrozie, murmură o rugă/rugăminte către omologul său, Zeul Zeilor... şi începe să-mi rostească o Par ...

Motto: "multiplul unu diferit de sine/ o! mare-absenţă uneltind în toate             niciunde-pretutindeni altul vine/ vizibil numai din precaritate”                                                                         (Ştefan Augustin-Doinaş)  (!) în fiecare clipă se întâmplă/ preludiul şi postludiul veşniciei pentru cel care-i înţelege rostul/ demonic şi divin, dar zice: fie-i ţărâna mai u ...

Cică a plecat Acolo, tocmai Acolo! Şi cică tocmai Acolo trebuie s-o caut, dacă vreau s-o găsesc şi s-o mai văd! Cică stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu ştiu ce să-i fac Depărtării, şi cred că-i foarte Târziu pentru ca să mai învăţ Drumul spre Înapoi sau Drumul spre Înainte! Da, stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu pot să cred în micul Tot, şi ştiu că-i foarte Târziu să mai pricep apropierea Cuvintelor sale printre Cuvinte! ...

(!) somn şi trezie-n silă şi în vrere/ (ne)cugetată, (i)materială,/ lumină-n întuneric, viaţă-n moarte,/ (re)strânse-ntr-o formulă radicală (!) (!) un sârg (de)odorant gratis şi cinic/ din cale-afară, de afară-n cale,/ hohotitor concret-abstract cu faimă-n/ (re)memorări infinitezimale (!) (!) veniţi la masă şi luaţi visare/ şi vrajă despre genă şi geneză/ din jertfa cestui punct al mântuirii/ şi-a cestui univers fără adresă (!) (!) veniţi la masă şi luaţi ...

Da, tu ai fost cea mai Frumoasă! Nu argumentez Afirmaţia! Şi nici nu apelez la Superlative! Nici altele/ celelaltele n-au fost altfel! Dar tu ai fost Distinsă! Tu ai fost Distincţia pe care mi-a trimis-o/ dăruit-o Dumnezeu! Toate au strălucit, dar au strălucit artificial, prin fals şi uz de fals! Iar tu ai strălucit prin Candoare, prin atingere de Pur şi Simplu! Celelalte au plâns şi au râs şi au trăit şi au murit! Dar tu ai rămas Aşa! Cum te-am cunoscut ai Rămas! În prezen� ...

(!) nu cred că nu se poate să se-ntâmple/ şi nu mă mint că nu-i adevărat,/ nici nu regret şi nici nu sper nimica/ din (ne)păsarea lui emcepătrat (!) (!) o stare (in)credibilă de masă:/ micul dejun, dejunul, cina... toată/ în sensul unic al eternităţii/ (s)puse-n viteză logică pătrată (!) (!) viteză dreaptă şi viteză strâmbă,/ din sine-n colo şi din colo-n sine,/ prin spaţiul rece al deşertăciunii,/ prin timpul cald al proniei divine (!) (!) un rost în care taina ...

În fiecare dimineaţă, când muncitorii pleacă la muncă şi când şcolarii pleacă la şcoală şi când bisericoşii pleacă la biserică şi când câmpenii pleacă la câmp şi când trândavii pleacă la trândăveală şi când rătăciţii pleacă nicăieri şi când toţi păcătoşii pleacă în Rai şi când toţi nevinovaţii pleacă în Iad, mii şi mii de ciori se adună şi se înmulţesc şi se ciorovăiesc în copacii care le suportă şi le admiră cu-n stoicism indescriptib ...