(!) bună dimineaţa umblă prin livadă şi-mi alungă somnul ultimului vis... mă şi ocărăşte... mă şi dă afară... şi-mi culege mărul (mărul interzis) (!) (!) multe mere roşii, foarte multe mere ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin... şi le tăinuieşte azi, după amiază, după cum dă samă şarpele divin (!) (!) vine bună ziua, taie mărul, pleacă... vine bună seara şi ia mărul mort, să aprindă focul şi să încălzească sinusul ispitei, raiul, iadul, tot (!) ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de "Si Vis Amari, Ama!".../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază"/ - ...

(!) deseară vin la tine să te rog ce n-am avut curaj să spun vreodată: hai să tăcem şi hai să facem foc pentru iubirea noastră îngheţată (!) (!) să facem loc - în suflet şi în trup - (de)săvârşirii noastre următoare: şi sub deasupra, şi deasupra sub, şi ceai-descântec de nu-mă-uita(re) (!) (!) să dăm afară timpul dintre noi şi să primim tot necuprinsu-n casă, să împărţim tot ce (n)-avem la doi - ce rai, ce iad, ce mire, ce mireasă (!) (!) nuntă în cer şi ...

Bine aţi venit în ceastă Sferă!/ sau în cest Cub! sau în ce vreţi!... vă rog, nu mai fiţi trişti! şi nu mai scoateţi lacrimi!/ şi nu mai credeţi că n-aveţi noroc! Lăsaţi uitării tot ce vă ucide,/ tot ce vă doare, tot ce nu-i la fel! priviţi la cer, la steaua ce-i a voastră,/ luaţi lumină, treceţi prin inel, prin ce mai însemnează o iubire,/ pace, sfinţire, stimă şi respect, faceţi icoană din singurătate,/ faceţi abstract din orişice concret! Puneţi în "chiat ...

(!) mâine, poimâine, va să fie-un ieri, cum ieri, alaltăieri era un mâine, cum dai este un fel altfel să ceri când gândul (ne)milos miroase-a pâine (!) (!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg această (ne)greşită perfidie a timpului amarnic, surd şi sec, mut şi hulpav stăpân pe vecinicie (?!) (!) acum, imediat, va fi atunci nepăsător la râs, la plâns, la toate, când voi striga zadarnic vorbe lungi: mânca-o-ar moartea de eternitate (!) (!) dar şi atunci pot crede că- ...

Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a condus Combinatul Siderurgic gălăţean în vremuri de restrişte, da? Sigur că da! Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a fost primar al oraşului Galaţi, din anul 2000 până în anul 2012, da? Sigur că da! Desigur, ştiţi şi că acest om a fost şi este respectat de foarte mulţi cetăţeni dintr-această Cetate cu Dunăre Albastră! Desigur, ştiţi şi că a fost şi este „ornat” cu cele mai scabroase/jignitoare epitete pe aşa-zise ...

A treia spurcată (!) ai grijă, fiule, ai grijă:/ carpe diem – fără sfială – nu te mai da dezamăgirii/ drept băutură şi merinde fiindcă ăsta-i începutul/ acelei fără socoteală, acelui gol căruia MORTA/ – o Parcă fără de cuvinte – îi taie firul (ombilicul)/ şi-l unge ca mântuitor... nu e mai bine să zici: gata,/ sictir pe hărnicia lor, acestor TREI fără-ndurare/ şi ticăloase şi spurcate...? – hai, fii atent să vezi cum Zeus/ se pişă în ETERNITATE (!) ...

Ce bine îmi vin Hainele poetului Rodian Drăgoi! Şi Pălăria! Hainele şi Pălăria de Bogdaproste, pe care mi le-a dat Marilena Apostu (poeta Amalia Rodian, confesorul de Taină şi Metaforă al dragului Rodian) în semn de Neuitare, în sensul Memoriei celui care a scris „azi noapte am visat/ că a venit mama la mine// dimineaţa am găsit uşa deschisă...”...celui care a scris „doar iarba ce mă acoperă/ este puţin cam tristă// în rest...totul e bine”...şi celui care a mărtu ...

A doua spurcată (!) ai grijă, fiule, ai grijă:/ şi asta-i piatră, chiar de pare dulceaţă, şade într-o doară/ şi ghemuieşte calendare, tace şi face, strânge fire/ – e foarte harnică, din fire – n-aceeaşi plată, diabolic.../ şi-apropie de cimitire toată suflarea...nu-i mai bine/ să spui adio şi să pleci unde-i stăpână o secundă,/ nu ostenitul veci de veci, nu infinitul mizerabil?.../ vicleană Parcă-i şi DECUMA: toarnă polen deşertăciunii/ dintre atuncea şi acu ...

În tot de-a lungul/scurtul Timp al Creaţiei sale, despre poetul Rodian Drăgoi au de/scris cel puţin douăzeci de scriitori şi cronicari/critici literari! Printre aceştia, cu mare bucurie şi respect îmi/îi amintesc pe Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Mircea Bârsilă, Alexandru Condeescu şi Emilian Marcu, dar şi pe Gabriel Rusu şi Marian Drăghici, Florea Miu şi Florentin Popescu! Toţi au văzut/auzit Poetul din Trupul şi din Sufletul lui Rodian! Toţi au subliniat Acurateţea ş ...