Hau du iu du, madam?...e mult de când nu te-am văzut. Să ştii c-am fost plecat (cinci zeci de ani) la pomul lăudat. Te rog să-mi spui pe loc: ce ai de gând?   Am fost şi n-am învins. M-am plictisit tot scuturând. Cădeau numai omizi. Am prins doar câţiva fluturi invalizi şi-am ascultat un greier ofilit.   Şi să mai ştii, madam, că te-am sunat pe fix şi pe mobil, de multe ori. Voiam să vin, să-ţi dau vro două flori. Sunai (întotdeauna) ocupat.   Chiar m-ai făcut gel ...

Sigur că da! Domnul Spectru îmi spune că se numeşte Costică Iubire! Şi-mi mai spune că-i tare bucuros de întâlnirea cu mine! Mergem în pas andante pentru ca să-mi arate unde-şi „trăieşte” moartea!...Şi, cam după vro zece morminte către partea de Nord a Cimitirului de Sud, deschide un cavou înclinat de intemperii şi de nepăsare! Fiindcă, zice Costică Iubire, nevastă-sa nu a trecut Niciodată să-şi aştearnă sufletul la rădăcina crucii, să aprindă o lumânare, să ...

Moto: "sau doi egal cu patru - altă sferă/ limită de, ori nu - fără adresă,/ umbra luminii peste: frontieră/ abandonată-n propria-i viteză" - (Iolanda Cremene)Aceea-i din partea aceasta! Aceasta-i din partea cealaltă! – nici una, nici alta nu-i bună,/ şi una şi alta se scaldă în ape continuu tulburi/ – ca două perfide harance – (s)curgându-se una într-alta,/ în pururea două duşmance!   Nici una, nici alta nu crede/ că nu-i în cealaltă Minciună, şi una şi alta ...

Da, exact aşa-mi glăsuieşte „domnul” Spectru: „Dintr-o neatenţie a familiei şi a medicului legist, am fost vârât ne-mort în cavoul Veşniciei, însă, peste noapte, răcoarea de dincolo de Viaţă m-a reanimat! Au trecut treizeci şi cinci de ani de la acest eveniment, dar refuz să mă întorc la domiciliu! E infinit mai bine Aici decât în Prezentul de Acolo, din Orânduiala voastră alandala, din Panarama care domneşte pe toate ariile şi-n toate unghiurile Democraţiei cu cap ...

Vezi şi auzi cum se dilată secunda-ntr-astă Viaţă scurtă, iar Moartea stă-n Dispreţul Lumii şi-ar vrea să se îmbete turtă?   Să se îmbete şi să-(şi) uite rolul şi rostu-n Tot şi-n Toate, iar noi să-i dăm din Clipa Noastră oleacă de Eternitate?   Acum să gâtlănim, nu Mâine – mâine, aici, va fi Târziul, să-(mi) ia, să-(ţi) ia...întâia Vamă din cât ne mai ajunge Viul!   Acum, monşer – nu-ntr-altă Dată, căci altă Dată nu există – hai să ne de ...

O alee, două alei...o parcelă, două parcele...un mormânt, două morminte...însă nici vorbă, nici urmă de CEA PE CARE O CAUT! Cred că nea Batog o fi greşit cimitirul când a zis că a „depistat-o” într-acesta! Fiindcă, iată, întreb o doamnă care se reculege la cripta soţului dumneaei, şi-mi zice, printre lacrimi triste, dar şi comice, că nu a văzut şi nici n-a auzit de AŞA CEVA! Am zis „tragicomice” deoarece cocoana îmi surâde cu-n fel de „hai încoace, nu mai ba ...

Te-aştept să gâtlănim o şpârlă în prăvălie, la Zoica: aici e Alfa şi Omega – în rest, monşer, chiar nu-i Nimica!   Te-aştept să ne uităm în Sine ca-ntr-un pahar plin cu Tărie şi să uităm – pentru o Clipă – chiar tot ce-a a fost şi-o să mai fie!   Vezi tu, monşer, cum ceastă Viaţă se foloseşte doar o dată, iar Moartea ceea-i hrăpăreaţă de folosinţă-ndelungată?   Cum tot ce-a(m) fost (mai) înainte să-mi spui tu, mie – şi eu, ţie – va fi ...

Da, exact aşa mi-a şoptit epitropul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, nea Ion Emil Batog: „Am depistat-o în Cimitirul Sfântul Lazăr! Era prezentă la mai multe morminte, pe rând ori deodată! Arată foarte bine, dar pe mine nu mă atrage deloc, mie nu-mi place! E prea tânără pentru Structura mea! Şi, chiar de aş accepta-o, n-am timp şi vreme de pierdut cu delicateţea sa! Şi nici nu cred că o merit! Şi nici ea nu cred că mă merită! Suntem incompatibili! Deocamda ...

E mare cada. Parc-ar fi decadă. Înghit puţin. Rămân la suprafaţă. Nu am colac la mine, să mă scoată. O, evrica! Scot dopul! Sunt în viaţă!   Şi mă aşez pe margine-ntâmplării, în perspectiva Raţiunii Pure – vine pe Kant indiferenţa mării – logos docil şi murmur pe secure!   Manelele mă iau din gândurare. S-apropie pereţii. Ce albastră e altă Sferă!...Parcă văd cum sare, cu tot cu baie, plânsul, pe fereastră!   Aş vrea să am, măcar în cot, durere, ş ...

Au trecut exact cincizeci şi unu de ani de când o Caut prin toate cartierele cestui „oraş cumplit de negustori”, dar tot nu m-am învăţat minte, tot nu pot renunţa şi nu-mi pot refuza Visul! Visul a devenit material – un fel de casetă video, un fel de statuetă la purtător, un fel de talisman, de totem! Şi, cu cât timpul se petrece-n ireversibilitatea-i fatală, cu atât mai mult insist într-astă Căutare! Şi sunt sigur că am devenit dependent de Ea, că Ea a devenit SINE QU ...