Această legendă începe acum,/ aici, fără teamă, pe Dealul Mirării sub care s-a dus/ preabuna mea Mamă!   S-a dus într-o iarnă, de Sfântul Ioan,/ frumos, pe costişă... din Cer, demiurgul cel rău trimitea/ privire piezişă şi parcă un fel de Uitare-ncepea/ încet să s-aştearnă zălog Simfoniei în Alb, că aşa-i/ Plecarea de iarnă!   Această legendă începe acum,/ aici, dintr-o dată, pe Valea Mirării sub care s-a dus/ preabunul meu Tată!   S-a dus tot la fel, într- ...

Matca/Regina Marii Britanii, supărată leoarcă şi în veci pe iniţiatorii/făptuitorii lui Sir Brexit, nu întârzie să-mi răspundă la „si/vi”! Despre ăsta am făcut vorbă în ziarul de ieri şi în speranţa că voi ajunge să ocup postul de paznic la celebrul Muzeu al Figurilor de Ceară, înfiinţat la Londra, în anul 1835, într-o clădire de pe Baker Street, de către nu mai puţin celebra franţuzoaică, Madame Tussaud! Desigur, Matca s-a „prins” ce intenţii am în persp ...

Din ce în ce mai singur, poetul alunecă în braţele nopţii/ şi se înveleşte cu manuscrise!   Din ce în ce mai singur, poetul se visează îmbrăcat/ cu hainele de mire al memoriei!   Din ce în ce mai singur, poetul încetineşte pasul şi caută/ convorbiri literare cu morţii!   Din ce în ce mai singur, poetul vede cum i se lasă întuneric,/ din ce în ce mai întuneric!   Poetul se suie pe scara de incendiu, coboară pe rug şi strigă:/ să se facă lumină! să se facă lumin� ...

Ieri, într-o convorbire telefonică paranormală şi amicală cu Madame Tussaud, convorbire referitoare de Brexit şi de soarta românilor după ratificarea acestui „delicat” tip de aiureală englezească, am ajuns dimpreună la o hotărâre care va să-mi schimbe/întortocheze multele/puţinele zile şi nopţi pe supra/faţa Planetei cucerite de Omenirea gunoaielor şi de Gunoaiele omenirii! Celebra Doamnă a zălogit (cu propria-i figurină de ceară, dar a şi jurat cu palma dreaptă pe ...

Am fost la mama...(şade lângă tata).../ mi-au spus să stau cuminte şi încet,/ mi-au spus că Veşnicia este gata/ să-nceapă steaua altui Nazareth! Am fost la tata...(şade lângă mama).../ aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi/ să-nceapă alt "si vis amari, ama".../ printre ne/muritori emcepătraţi! Am fost să-nflăcărez o lumânare/ înaltă de la cer până-n pământ,/ poate aud cum vede fiecare/ dacă mă ţin de suflet şi cuvânt! Tata-i cărare, mama e ogradă.../ mă ...

Am să te aştept! Cum să nu te aştept? Am să mă aflu acolo! Sub felinarul acela afumat am să mă aflu şi am să te aştept! Cred că n-ai să mă păcăleşti şi de data asta! Ştiu, eşti o păcălitoare frumoasă, râvnită, pândită, fascinantă! Eşti cântată şi descântată! Eşti sperare şi disperare!  Nu cred că există vrun muritor care să nu te visat măcar o dată! Care să nu te fi rugat să-i pui o vorbă bună la Cel de Sus! Că tu eşti apropiata Lui, a celui care n ...

Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin - duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot... semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin, pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod! Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus - rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat... spunere până aude şi surdul ce mutul a spus atunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat! Ploaia - o sfântă ispravă de fulger şi tunet - mereu vre ...

La noapte, după ce răsare toată Luna, te aştept în Livada cu Vişine!/ Vreau să-ţi spun şi să vezi cum Cerul nu mai are pe ce să se sprijine!/ Şi cum chiar e gata să se desprindă şi să cadă pe Pământ,/ unde tu ai mai fost fiindcă eşti, dar şi eu am mai fost fiindcă sunt!// Hai, nu mai sta pe gânduri, trebuie să vii cât mai repede într-această Livadă! Uite, chiar acuma se sfărâmă Luna şi chiar acuma începe să cadă!/ Chiar acuma începe căderea Cerului pe mine! ...

!într-o din ce în ce mai puţină mare de alb se răstoarnă o din ce în ce mai multă mare de negru! !pământenii se uită cu mare plăcere şi aplaudă cu din ce în ce mai mare bucurie dementă! !şi nimeni nu poate opri această mare demonstraţie a ingineriei şi prostiei terestre, de mare efect emoţional! !nici pe dumnezeu nu-l mai interesează de ce creaturile sale au nimerit această mare biruinţă!   !într-o din ce în ce mai multă nepăsare se pregăteşte implozia iminentă ...

Nici un fel de hodină nu se compară cu Somnul după o Sfântă Osteneală de-o Clipă ori de-o Viaţă! O clipă mai lungă sau mai scurtă!? o viaţă mai lungă ori mai scurtă!? Nu contează! Dacă osteneala-i sfântă, se merită din plin „aşezarea” în braţele cestei Adormiri! Şi dacă se-ntâmplă în/sub Imperiul Galbenului fără Corespondent în Curcubeu, în Spectrul artei/măreţiei Vincent van Gogh, adică, până şi specialiştii/doctorii în odihnă/somn şi-ar pune Invid ...