doamna lehamite mă strigă şi bate la poartă şi spune că vrea să-i dau o dulceaţă de cireşe amare, dar nu pot s-o aud şi să-i deschid şi să-i dau fiindcă dorm din ce în ce mai adânc şi învelit cu ziare doamna lehamite nu se dă bătută şi strigă din ce în ce mai tare şi mai mult şi mai înalt, sfărâmă poarta, sfărâmă uşa, intră la mine ca o distrugătoare maşinărie de asalt şi începe să mă dezvelească şi să citească ziar cu ziar, foarte atentă şi morm ...

Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi dea Florica papucii, să mă tragă pe dreapta, să mă pună pe chituci, să mă lege de salcâmul infamiei, care creşte falnic în mijlocul bătăturii lui nea Lul ...

Stâlp de iluminat publicul, stă continuu şi singur şi neobservat din zori până-n seară, dar nu se văicăreşte niciodată, nu ştie decât că trebuie să nu moară, nu ştie decât că trebuie să-i facă datoria fără vro răsplată, nu cere nici de foame, nici de sete... nici măcar nu ştie dacă vro cineva-l crede sau nu-l crede! Stâlp de iluminat publicul, nici din seară până-n zori nu-l observă nimeni... cică bate la ochi şi cică strică toate punctele de re/vedere ale p ...

Rămân (cam) trăsnit. Şi nu înţeleg: cum, adică, era mai bine să fi scris strigături? oare chiar nu a plăcut deloc poezia mea? oare sunt atât de slab pe câmpia Limbii Române? sau, vorba mamei, am stricat orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi? sau, vorba tatei, am pus pe foc rugăciuni ca să încălzesc suflete moarte?... Oricum, înghit în sec, mă inundă şi mă scormonesc toţi dracii din lume, dar nu vreau să las impresia că sunt dominat de aceste chichioane conju ...

(!) nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa mă protejez de moarte, suntem convivi întru vecie,/ tovarăşi drepţi, la cataramă, la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică, numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abate pe casa noastră vro furtună/ şi răscoleşte şi destramă... ş-astfel şi eu şi moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică (!) (!) nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa-mi ţin viaţa lângă mine ş-o las să bea şi să mănânce/ cu moartea ...

Mai cu junghi, mai cu tuşit, mai de voie, mai de nevoie, Gică opreşte instalaţia de cântat. După figuri, nu-mi vine cred că prea au chef şi poftă de ascultat poezii, dar nici eu nu mă las intimidat de feţele lor acre şi dure, departe de oximoron. Îmi dreg vocea, mi-o fac limpede şi gravă, tai aerul/fumul cu palma mâinii drepte, îi fixez, câte o fracţiune de secundă, pe fiecare, să mă conving că-s atenţi... şi încep să recit cu "O salcie pe malul apei" în mâna cealalt ...

Moto: "nu există fulger fără fulger" (Nichita Stănescu)  (!) să am în de ajuns tăcere vie,/ culeg şi desfăşor tăcere moartă: scriu "câine rău" pe gardul nerăbdării/ şi suflu-n vatra iadului, să ardă şi să învăţ că doar prin holocaust/ se poate-ntr-adevăr purificare, că numai astfel se întâmplă "viul"/ şi liniştea secundei următoare (!) (!) mă ştie şi mă vede şi m-aude/ cum îngrijesc tăcerea şi cum caut să nu calc vro poruncă... şi rugarea-mi/ să fie ...

Şi, uite-aşa... cu macaronarul Turco din "Tesla" dat exact oleacă mai puţin decât tare şi oleacă mai mult decât încet, cu becurile aprinse pe jumătate, să facem economii în buzunarul lui nea Lulu şi să nu ne pârască cineva la Miliţie că, în loc să ne culcăm în slujba patriei, noi ne hârjonim şi facem sindrofii în detrimentul prosperităţii naţionale... Florica sare de pe radarul unui cicisbeu tremurici, mai în vârstă, şi se zvârle în braţele mele aproape primito ...

Îmi umblă prin creier momentul/ sublim, de la prima muşcare, atunci, pe imaşul cu greieri,/ cu vaci şi viţei la-ntâmplare, când viaţa-mi părea bagatelă/ şi floare de câmp la ureche, când mintea-mi fugea prin coclauri,/ ca vaca muşcată de streche! Îmi umblă şi-mi face aleanuri/ şi pofte mai dulci, mai amare... şi-aş vrea să mă-ntorc în poghiazuri/ fiindcă râvnesc re-muşcare! Aş vrea să te-ntorci (deodată/ cu mine) şi tu, vinovato de prima muşcare sublimă,/ pe ca ...

Cu mine plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi cu ceasul purtat în mod expres să-l vadă lumea umblătoare la deal şi la vale, pornesc andante spre colţul cu Florica şi cu atâtea şi atâtea iluzii. Merg şi privesc în jur, ...