Din prima clipă a-nceput să mi se pară că nu-i nimic frumos şi sfânt şi-adevărat, că totu-i fals şi viclenie şi gargară – vis pus pe scenă de principiul INCREAT! N-a doua clipă a-nceput să mi se pară că e la fel ca-n prima clipă...şi n-am plâns, n-am dat cu parul în substanţa FUNCIARĂ, am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz! N-a treia clipă a-nceput să mi se pară că sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua...că nu sunt decât erou într-o scenetă ordinară, într- ...

(!) am traversat atâtea sahare şi siberii, că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul... şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?) nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i şi slava ignoranţei şi moartea căprioarei (!) (!) nu, nu...înfrunt teroarea pe care o propagă (şi zi şi noapte, cinic) analfabeţii lumii... vlădică şi opincă sunt de aceeaşi teapă când ...

Năpustiţi-vă, dragii mei alegători! Înfulecaţi, urlaţi, dansaţi, scuipaţi, că d-aia aţi murit şi muriţi continuu în tot felul de revoluţii paşnice, violente şi culturale! Faceţi ce vreţi în aer, pe pământ şi în apă, că d-aia suntem liberi! Uite, scumpii mei alegători, cum ţopăie scrumbiile pe grătare, de bucurie! Şi ce apetisant mişcă dumnealor din coadă şi din buric! Zici că-s sirene/peşte de la bazin în sus, alea pe care le ademeneam pe vremuri de restriş ...

Stimaţi mâncători de seminţe, stimaţi scuipători pe stradă, stimaţi fani şi fane, stimaţi cocalari şi papiţoaice, stimaţi rupţi şi întrerupţi de cultură şi bună simţire, trebuie să vă mărturisesc (încă din startul acestui mare şi important festival de la mila 77+3) că sunt emoţionat până în măduva cozii văzând şi calculând în cât de mare număr, aproape total, aţi venit să vă bucuraţi constatând cu câtă grijă vă cheltuim banii şi câtă râvnă ş ...

!vând cioburi de viaţă la preţ de nimic/ mă ucide această avere/ fiecare atârnă curat în cârlig/ şi unic din punct de vedere! !fiecare e plin de frumos şi de rost/ şi poartă trecutu-n lucire/ trecutul de când cât pe ce să fi fost/ tuturor poeziilor mire! !n-aveţi nici o frică veniţi orişicând/ nu am câine rău la intrare/ nu bateţi la poartă şi nu staţi la rând/ aveţi câte-un ciob fiecare! !alegeţi încet până când veţi găsi/ misterul luminii din care/ aţi vr ...

Nu mai de mult decât zilele trecute, în preajma orei zece, mă aflu în autobuzul care de/serveşte traseul 105, în direcţia de mers către Cartierul 19! Prin dreptul Băncilor [mamă, ce de bănci de/lapidate (ne)-a ctitorit Partidul şi Statul Vostru Democrat!] Măria sa, Şoferul, întoarce spre mine Marele Substantiv staţionat pe umeri şi-mi grongăneşte astfel: "ia du-te, dom’le, mai încolo! du-te şi ia loc! nu vezi că autobuzu-i gol? la ce stai aici, în ceafa mea? dacă ar fi ...

A murit Regele LIR! Nu pot spune "a fost o dată ca Niciodată"! Pot spune "a fost o dată ca Totdeauna"! A murit Regele LIR deoarece a ştiut să poată începe aşteptarea celui care scrie la mormântul său, deoarece a putut să ştie că o Eternitate-i totuna cu o Secundă, chiar dacă amândouă însemnează între Bine şi Rău, chiar dacă nimenea nu are curajul să între/pătrundă de bună voie şi nesilit de Ceva/Cineva! A murit Regele LIR! Într-o zi mi-a dăruit o Secundă pe care o ...

Pe atunci, Sărbătorile nu erau aşa multe şi dese, cum acum: nici Sărbătorile cele Religioase, nici Sărbătorile cele de Partid şi de Stat! În alt fel zis, Natul era mai Harnic, nu se "descoperise" Venitul Minim Garantat şi Minciuna de Centru! E firesc să fi fost aşa fiindcă funcţiona Şcoala şi Respectul şi Frica de Dumnezeu! E firesc să nu fi fost altfel deoarece moş Gheorghe muncea de Rupea Pământul în fiecare zi, adică şapte zile pe săptămână, ca japonezii, pasămit ...

degete lungi/ smulg rădăcina tăcerii nasc şi renasc/ păsări ascunse în clape zboruri încep/ despovărate de taine marele nins/ unic atât de aproape dinspre amurg/ fluturi de lampă adie umblă-n armuri/ tainele nopţilor albe înger sărac/ tras pe sub roţi de hârtie miri univers/ blând arcuit în garoafe praf pe oglinzi/ lasă păianjeni să treacă vremuri în unghi/ triste târziuri în pânze zodii s-aprind/ luna coboară în barcă scrii aşteptând tremurul mâinilor ninse c ...

Singura şansă/calitate a lui Unu este că nu are Doi. Nici în capătul acesta, nici în capătul celălalt. Adică nu are nici minus Doi, nici plus Doi. Ori, mai corect zis, Unu nu are capete. Sau are o infinitate de capete, însă toate sunt pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă că are mijloc. Nu are, n-are cum să aibă, fiindcă Însuşi este mijloc Sieşi, dar şi celor care cred în El ca fiind şef peste toate văzutele şi nevăzutele din Alcătuirea Ne/cunoscutului indiferent. Oriund ...