Sigur că da! Aici e Capătul Răbdării! Dar ce-nsemnează Aici? Aici e peste Tot? Şi, dacă Aici e peste Tot, adică peste Tot e Capătul Răbdării, oare de ce pupăza din tei (sărmana, nici această Pasăre de Poveste nu s-a mai întors Acasă!) se mai vede şi se mai aude (oriunde) atâta şi atâta Nerăbdare? De ce atâta Goană? Şi de ce atâta Perfidie? Şi atâta Silinţă de-a ajunge Nicăieri? Sigur că da! Acolo e Capătul Răbdării! Dar ce-nseamnă Acolo? Acolo o fi peste Tot? ...

Alaltăieri, cu poştăriţa de orele 10 şi-un sfert, prietena şi militanta mea, tovarăşa florăreasă Zorea Pitpalac, îmi trimite o epistolie aproape scurtă, în care-mi zice că zilele-i sunt numărate, că nu mai poate îndura evaziunea sentimentală a celui pe care-l iubeşte până la moarte, că vrea să se spânzure în agudul cel din fundul grădinii, că pe soţul său îl doare la bască de suferinţa ei... cauze pentru care mă roagă din tot sufletu-i nenorocit s-o ajut, adică ...

Mă pedepseşte groaznic, îmi taie din papară, mă tunde cum Dalila pe cela, să-mi dispară şi pofta şi puterea de fur(t) sentimental, m-aleargă (fără scrupul) prin spaţiul conjugal! Şi-mi cere socoteală şi bir, fără-ncetare... e ca un fel de nimfă (naiadă) săritoare la suflet şi la minte, la liber, la secret, cu faptă şi cu vorbă, cu ou şi cu oţet! Sătul de ofensivă prin faţă şi prin spate, mă duc la tanti doctor să-mi dea certificate, să-mi scrie (pe-ndelete) c ...

De foarte multe ori... (şi în timpul Copilăriei, dar şi al Adolescenţei, şi în timpul zis al Maturităţii, dar şi al Senectuţii)... am încercat să scriu despre Întuneric! Şi, dacă scriam la lumina zilei, mă apuca seara şi noaptea, şi tot nu reuşeam măcar o vocală ori consoană să aştern pe hârtie, în numele şi prenumele acestui Domn! Şi, dacă scriam la lumina Opaiţului, ori la lumina Lunii, noaptea, rezultatul era acelaşi, de fiecare dată: mă apuca revărsarea zor ...

Şi cică eşti parşivă, mă clocoteşti cu toate muierile rămase în pană de păcate, mă faci netot, nemernic, nerod, nefast, retard, frumos ca dracu-n lemne, deştept până la gard! Vecina cea de taină mă cheamă la culcare când tu mă dai afară că n-am în buzunare, că nici o (mala)divă nicicum nu-mi spune nu când cer nişte hârjoană... (mă rog, aşa crezi tu!) Adeseori, visează în locul meu şi plânge... şi-i vine să mă strângă de gât, şi chiar mă strânge, că ...

Nu ţi-am mai scris de mult, Doamnă! Nu v-am mai scris de mult, Doamnelor! E din ce în ce mai în zadar! Şi, conform axiomei Poetului care a stabilit/stabilizat Ordinea Cuvintelor, "scrisul încetineşte gândirea"! Nu?... Dumneavoastră aveţi ceva de spus în acest sens? Aţi încercat vreodată să scrieţi... şi-apoi să calculaţi şi să constataţi câtă Revelaţie aţi Pierdut prin încetinirea/încetarea Gândirii cel puţin o secundă? Spre pildă, când scriu despre Apă, trebuie ...

Vecina cea de taină stă la parter şi poate vedea mereu ce mişcă prin faţă şi prin spate!... (e genă militară, pândeşte mult şi lent, e naltă, gravă, lungă şi sublocotenent!) Mă ţine în rezervă, aşa... la o adică, să-i onorez comanda, încet şi fără frică: târâş, culcat, la dreapta, la stânga, drept, uşor...! (poeţii ştiu să rabde, nu mor pentru popor!) Mă uit la ea cum ţine la vrajă şi la curte... şi-mi zice că visează plămadă pentru turte să facem ...

Într-una din zilele săptămânii trecute, până în orele amiezii, când ploua torenţial şi care mai de care grăbit abia mai prididea să se suie-n troleibuzul de pe traseul 102! Aglomeraţie şi îmbrânceală! Nervi şi necuviinţă!...Prima staţie de după aşa zisa Casă de Cultură a Sindicatelor! Se deschid uşile! Lumea se năpusteşte să se urce! Vreo câţiva care voiau să coboare, nu mai reuşesc! Alţi vreo câţiva îşi fac semnul crucii! Ciotcă pe scară! Maşinăria nu a ...

Ţi-ar sta superb să târcoleşti cântând, să nu mai zică toţi că taci şi faci, ar creşte vâsc la poarta celor dragi, n-aş mai fi stat (cincizeci de ani) la rând.   Şi n-aş mai fi sperat ca un zălud... şi n-aş mai fi crezut că (n)-am noroc... şi-aş fi zvârlit pornirile pe foc... şi-aş fi fost haplea, strâmb, (ne)cunoscut!   Nu te-ai gândit la mine nici un pic... sau ai crezut că-s mort, şi tu nu ştii? Da, m-am jucat de-a tine, printre vii, dar te-am pierdut (mereu ...

Ce titlu, domnule! ÎNSEMNĂRI DIN TIMPUL MORŢII! „Ia spune-mi, monşer Costică Iubire, cum de ţi-a trecut prin tărtăcuţă un titlu aşa de Funest? Dacă tu eşti un Viu mort, ori un Mort viu, crezi că ţi se cuvine şi-ţi convine să foloseşti această Sintagmă Sinistră, nu? Ai deplină dreptate cu Memoria Plitei şi cu Plita Memoriei Noastre! Ai deplină dreptate şi când spui că-i mai bine-ntr-acest Loc de Parcare Definitivă...decât Afară! Faci zilnic însemnări în Registr ...