Ce să-ţi spun, Catifelato?/ ce să-ţi fac? şi ce pedeapsă pot să cer de la cel Veşnic/ şi să ţi-o aplic degrabă, pe spinare...şi pe burtă.../ şi pe tălpi...şi pe sinapsă...? mai ales că mi-ai pus coarne/ şi-ai uitat că eşti o roabă?   Mai ţii minte cum, odată,/ ne ţineam de giumbuşlucuri prin ponoare şi poghiazuri,/ după lună, după stele... ş-apoi te duceai cu alde/ nişte...(cioflingari, ciurucuri)... şi-ţi cătau pe la bârneţe,/ şi-ţi umblau pe la jartel ...

Doamna mea ne(mai)văzută Livadă, te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am scris de mult! Nu ţi-am mai scris nu fiindcă nu mai am cerneală sau cretă sau creion sau maculator sau ţărnă pe jos sau omăt în grădină, cu fiindcă mi-a fost ruşine! E uşor de presupus şi la fel de uşor de înţeles de ce-mi este aşa de ruşine! Cum să nu-mi crape obrazul când ştiu şi ştii că m-ai prins la borcanul cu dulceaţă de gutui? şi cum mâncam cu lăcomie...şi mai puneam şi-n buzuna ...

Stau cu tânărul tata Gheorghe pe prispa dinspre Răsărit şi ne uităm pe dealurile cu grâu şi cu porumb şi cu pădure şi cu vie şi cu schit şi cu tot ce-nsemnează în Viaţa aceasta frumos şi scump... şi zic: i-auzi, tată, plânge mama Ruxandra acolo şi acolo şi acolo...o fi având vro suferire...! nu, nu plânge Maică-ta, nu plânge Maică-ta...ci plouă! – zice tata...şi întinde mâinile amândouă înspre Cerul cu atâta şi atâta mult-aşteptată dumnezeire! Stau cu b ...

Aşa mi-a zis: fiindcă trebuie să ajungi la capătul Celălalt, vorbeşte cu drumurile şi cu florile de câmp! Şi ai grijă de inimă, să-i fie cald în lumea asta rece şi care surâde strâmb! Aşa mi-a zis: fiindcă acest Celălalt capăt stă Dincolo de zare, trebuie, mai întâi şi mai întâi, să ajungi în zare, unde te aşteaptă două curcubee: unul mic şi unul mare, adică unul de bărbat şi unul de femeie! Aşa mi-a zis: nu cumva să-l iei pe cel de bărbat...fiindcă-i păc ...

Stau încolo şi mă uit încet/ la Maria foarte domnişoară, cum îşi zvârle ochii spre Poet/ şi întinde rufele pe sfoară! Îi trimit (pe visuri şi pe drum)/ ce înseamnă Zece la Purtare a Nu(mă)Uitării pân-acum,/ când steluţa-mi pâlpâie şi moare! Îi trimit (pe păsări şi pe vânt)/ vorbe cât o Viaţă de frumoase şi curate cât un Jurământ/ îmbrăcat în rochii de mătase! Îi trimit (prin poştă) ce am scris/ genial şi mulţumită dânsei, tot ce poartă semnul In ...

Gheorghe Bujor, supranumit Violonistul fără de Arginţi, cânta la toate nunţile şi botezurile şi balurile şi divorţurile şi chefurile şi petrecerile şi sărbătorile din mijlocul părţii de Sud a Moldovei de Nord! Cânta chiar şi la îngropăciuni! Şi la orice fel de despărţiri şi împărţiri cânta! Fără nici un bănuţ cânta! Şi cânta şi din gură, nu numai din vioară! De loc, era din Drăguşeni! Cum auzea că urmează să se întâmple una dintre organizările aminti ...

Începe un clopot să bată/ a mire plecat după nuntă... în urma-i se vede mireasa-n/ (s)clipirea-i acea muribundă! Cum poate un mire să plece/ când curge atâta mirare din luna oprită pe dealuri,/ să afle cum, care pe care? Cum poate un mire să uite/ cuvântul cel dat să-ntrupeze un vis desenat, scris şi unic/ pe rochia cestei mirese? Cum poate un mire de treflă/ să creadă că va mai găsi-o într-altă secundă, când pleacă/ spre zero, cu sfântul adio? Cum poate un mire să ş ...

Iată ce i-a dictat poetul Marcel Măzăriche lui Mihai Turturică, pentru ca să scrie pe lespedea şi pe crucea mormântului în care „doarme” grangurul „întrerupt” de cel mai straniu, dar şi sincer cetăţean de „onoare” al celui mai sigur/potrivit „loc de parcare”, al Cimitirului „Sfântul Lazăr”, adicătelea! Citiţi şi vă cruciţi corect! „am să te prind că vii să furi zarzăre.../ fir-ai să fii, moarte de pasăre!/ nici n-am crezut cu tu vreodată/ ai să op ...

degete lungi smulg rădăcina tăcerii/ nasc şi renasc aripi ascunse în clape/ zboruri încep despovărate de taine/ marele nins unic atât de aproape!   marmore lungi parcă încep să învie/ dintr-un adânc plin cu atâtea secrete/ şi mă cuprind braţele lor luminoase/ fără cusur fără preget şi regrete!   parcă mă-nalţ dincolo de-nchipuire/ într-un balans lin ca un fel de valsare/ şi mă găsesc în tăinuirea aceea/ x genuin înainte de prima născare!   degete lungi umblă ...

Aşadar, viteazul Mihai Turturică a ucis un grangur! Cu premeditare şi cu sânge rece l-a ucis! Şi a ţinut neapărat să se „descarce” de păcat, povestindu-mi aceste amănunte spăimântătoare! Sigur că da! N-am cum să nu-l condamn pentru ce a fost în stare! Chiar dacă aş vrea să-l ajut spunându-i că-l iert şi eu şi toată lumea sa, nu-l ajută cu nimic! Fiindcă, din cât cred şi ştiu eu, Iertătorul Universal nu-l va ierta niciodată! Această faptă groaznică nu se pres ...