Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul cestui om inteligent... nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă...!   Unii au declarat-o substantivă non grata, alţii au declarat-o non umană, şi unii şi alţii au trecut la ură, huiduială şi lapidare... ea-i o Maria-M ...

Agale, fără să dăm din vocale, după jumate de ceas, iată, intrăm şi în Ţintirimul Sfântul Lazăr! Aici e Linişte, chiar dacă acest Depozit de Morţi se află exact în proximitatea Combinatului Siderurgic! De fapt, nu mai durează mult...şi până şi în cea mai mare uzină de produs oţel sud-est european va fi tăcere mormântală! Că, vorba lui Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la Cimitir, iar nu la Roma, cum se lăudau/fandoseau mai marii imperiului cu cezari şi ...

Mă amăgeşte-al mării marmorean murmur când cântul de sirene nu ştie să mai tacă şi mă-nfioară cu-arfa lor mătăsoasă, dacă ştiu să le-ascult melosul indiferent şi pur!   Şi pur mă ştie-n pururi, de când am înţeles ce se ascunde-n umbra înaltelor abisuri ale răbdării celor care-au făcut din visuri tot ce-nsemnează viaţă-ntre rugă şi eres!   Mă amăgeşte glasul cestor făpturi de când am coborât aicea, printre idei mărunte, să văd cum nepăsarea începe ...

El stă cuminte-n lipsa ei,/ ea stă cuminte-n lipsa lui,/ parc-ar sta-n leagăne şi-n vis,/ parc-ar sta-n lipsa nimănui?!.../... (e-un fel de pândă în zadar?/ e-un fel de aşteptare-n gol?/ stol fără păsări, dinadins?/ ori nişte păsări fără stol?)...// Crede că este...(dacă nu-i/ prezentă în absenţa lui/ din ce în ce mai mult, mai greu).../ în capătul cu Dumnezeu,/ unde prezenţa ceast-ar fi/ o lipsă-n fiecare zi/ şi unde aşteptarea-i tot/ nord lângă sud, sud lângă ...

Moto: „fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi./ mereu, aceleaşi stele s-or învârti-n azururi./ din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,/ se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă”. – (Omar Khayyam)   Cade luna până-n crâng,/ inima-nverzeşte-n piept – lacrimi pe piciorul stâng,/ lacrimi pe piciorul drept! Tu erai când nu erai,/ eu te căutam visând, umpleam gurile de rai/ cu greşeli şi flori de rând! N-a mai ricoşat un glonţ/ tras trasor din ochii ...

Ieşim din Cimitirul Eternitatea, traversăm Bulevardul lui George Coşbuc şi ne oprim în staţia tramvaiului 7! Ăsta, ruginiu cu pete galbene sau galben cu pete ruginii, nu întârzie! Urcăm! Violonista ia loc! Eu nu! Fiindcă niciodată, când e sâmbătă, nu stau jos! Din staţia următoare, două doamne/femei (pe care citesc TRANSURB Control) se suie şi-şi exercită atribuţiunile...însă pe domnişoara (doamna) LM n-o controlează! Dimpotrivă, chiar o salută, chiar o întreabă: � ...

Înfloresc salcâmii – ce înalt,/ ce adânc şi ce frumos rimează/ eu(l) meu bătrân cu celălalt/ pur şi simplu şi rămas acasă! Şi atunci şi-acolo înfloreau/ negreşit, liturgic – parcă ieri-i/ când, cutremurat, ştiam că vreau/ să învăţ miracolul tăcerii/ şi să scriu curat, direct pe cer/ şi pe (ne)murirea de sub talpă:/ Doamne, nu-i nimica efemer/ într-această simfonie albă! Nu-i nimica mai adevărat/ decât astă laică minune/ – sub salcâmul vechi sunt fermec ...

Da, am auzit bine, timpanele nu mă-nşeală! Violonista mă „invită” la Cimitirul Eternitatea! Oare ce...(Doamne, iartă-mă!)...vrea să „rezolve” Această Femeie, de mă poartă printre morţi? Vrea să mă înveţe Ceva? Să mă dezveţe altă Ceva? Oare ar trebui să regret că mi-am propus s-o urmăresc şi s-o urmez?...Sigur că nu regret! Că doar aşa mi-a poruncit Mama: dacă-mi place Liniştea Sufletească şi Candoarea, să nu regret şi să nu sper nimic, niciodată!...Sigu ...

mi-am vândut cărţi le să pot înveli statuia tatei – el bate coasa pe linie de cale ferată şi se pregăteşte să moară de dor, prietenii mei miros a glorie înainte de moarte, iar tu, frumoaso, înveţi (pe linia orizontului) exerciţii de zbor   luna este gata să răsară în jurul altui pământ, mama adună rufele aprinse de amurg, viaţa osteneşte singură, până unde şi până când ziua în care mi-am vândut cărţile seamănă perfect cu statuia tatei dezvelită pe rug ...

Intrăm în Cimitirul Evreiesc! Intrăm încet, cu oarecare sfială şi smerenie, să nu tulburăm Somnurile cele de Moarte şi de Veşnicie! Prea sobra şi prea întristata LM mă poartă pe aleile Dormitorului Universal, fără să se oprească vro clipă şi să se ne/liniştească la vrun mormânt! După două ceasuri de Tăcere printre Cruci şi printre Bijuteriile Muzicale pogorâte/înălţate printre frunze, din cuvioşenia şi din repertoriile Forţelor Aeriene Păsăreşti, Violonista ...