Din tot ce mi-a dat în calea spre acum şi spre atunci şi spre aici şi spre acolo, nimic nu seamănă cu ce am visat şi am cerut domniei sale! Din tot ce mi-a dat, s-a ales numai praf şi numai pulbere şi numai scrum! Cred că m-a păcălit, cred că m-a îndepărtat de scurtăturile diagonale/diametrale şi m-a lăsat să merg pe catete, şi m-a lăsat să rătăcesc pe lungimi, şi m-a lăsat să mă izbesc din perete-n perete, şi m-a lăsat să pricep singur că (nu) se (mai) poate, să ...

Bineînţeles, cine l-a citit pe rusul Serghei, mai mult ca sigur poate să-l priceapă şi pe O. Pitulice în toată superbia textelor pe care le-aţi văzut şi le-aţi analizat în această rubrică din gazeta de ieri! Parol, chiar o rog pe Maria să-mi acorde puţin răgaz pentru ca să-mi copiez şi eu (în Caietul pentru Acasă, nu doar pentru ziar) aceste poezii regale şi binecuvântate, aceste pe/treceri pe sub Arcul de Triumf al Deşertăciunii! Plătesc, sigur că plătesc! Toţi plă ...

"Când eram mai tânăr şi la trup curat" mă jucam de-a muza-sintaxă prin Bârlad... mă jucam prin gară, mă jucam prin târg, sufletul şi gândul îmi dădeau în pârg... inima-mi da-n clocot şi-n galop nebun, eram pur şi simplu substantiv comun, şi-aveam patru versuri sfinte-n buzunare... şi râvneam întruna literă mai mare! Şi plecam acasă plin de-un blând refren, şi cădeam din visuri, şi săream din tren... mă-ntorceam acolo, unde m-a durut toată poezia timpului trecut. ...

Şi parcă nu-mi vine să cred cât de mulţi prieteni şi cunoscuţi şi vrăjmaşi văd pe pereţii acestui lăcaş al sentimentelor regăsite ori pierdute, al sufletelor vii, dar şi moarte, al amăgiţilor şi dezamăgiţilor sorţii, al (ne)norociţilor (ne)căsătoriţi, al haihuilor şi al serioşilor, al aventurierilor şi al curioşilor, al căutătorilor de alean şi de alint, de dulceaţă şi de amărăciune! Iată, chiar în mijlocul peretelui dinspre apus, cu faţa spre răsărit, ...

Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infern şi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern, unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea, după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea... după cum se povesteşte/ c-ar fi fost primul bigbang, prima ziuă, prima noapte:/ brusc, fulgerător, la ţanc... tocmai când era (ne)voie/ de-un Eon pentru Nimic şi pentru ce-avea să-nsemne/ Tot: surpriză, loz în plic! Mie tocmai mi se pare/ că sunt într-un Paradis, achitat pentr ...

Frumos! Formidabil!... Care va să zică, stimabila Maria, contabila mea misterioasă, cu asta se ocupă! Ce muzeu e-n stare să întreţină şi să contabilizeze! Un muzeu al celor care nu prea au avut şi nu au unde să-şi lase sufletul, să-şi descrie şi să-şi dăruiască/vândă veşniciei imediate, dacă nu totale, aceste formidabile păreri/epitafuri, explicaţii/madrigale, amăgiri/dezamăgiri! O nemaipomenită sumă de vieţi des/compuse în câteva rânduri, sub tăcerea adâncă ...

acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea! printre aceste două puncte/ (ca printre scylla şi charibda, ca printre alfa şi omega)/ am vrut să scap de păcăleală ş ...

Şi, din vorbă-n vorbă, din cafea în cafea, din aducere-aminte în aducere aminte, aflu de la Maria că taman aici, la subsolul acestei clădiri, pe vremuri mai vechi şi mai noi, a fost cel mai sigur şi cel mai discret loc de întâlnire (şi de flirt şi de aventură şi de înamorare) a mai marilor şi a mai micilor cestei urbe! Şi-mi arată, pe colţul sud-estic al peretelui dinspre răsărit, portretul celui mai renumit fante al anilor ’70, tovarăşul N. Tândală, fost director de ...

Mai mult de-atâta nu se poate!/... chiar şi atâta e destul!... şi chiar şi-aşa se poate spune/ c-am fost hulpav, viclean, fudul, că am pândit (la drumul mare)/ caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost... şi să le fac şi jucărele.../ o mie şi-una!... e-hei! hei!... ce strâmbă-i lumea fără zâne/ şi feţi-frumoşi şi cai şi zmei! Chiar şi aşa se poate spune/ c-am fost şi straşnic, şi naiv, şi dat exemplu de tândal� ...

Şi tare lung mi se pare holul prin care Maria mă duce-n biroul ei de contabilă la "Evaziunea Sentimentală" - SRN (Societate cu Răspundere Nelimitată!)... Aici, în acest punct al călătoriei mele prin acest labirint încărcat cu portrete de bărbaţi şi femei, numai şi numai cu portrete foarte bine realizate, simt că trebuie să-mi explic admirarea, dar şi mirarea, mai ales că nu am mai văzut şi nu am mai auzit de vro Societate care să Răspundă la modul Nelimitat pentru acţiun ...