Şi poate chiar am să ajung/ tocmai la marginile tale, măcar o clipă să-nţeleg/ de ce, de unde, până unde se-ntâmplă tot ce (n)-am văzut,/ (n)-am auzit pe-această cale, tot ce mai ştiu, tot ce mai cred/ că e frumos şi (nu) s-ascunde... şi (nu) mă-ndeamnă la păcat,/ şi mă condamnă la candoare, se naşte-n orişice moment/ şi-n orişicare clipă moare! Şi poate chiar am să te rog/ să-mi dai alăturea de tine un loc de veci, mărunt, egal/ cu (ne)putinţa firii mele de-a r ...

Din şoaptă-n şoaptă, din ocheadă-n ocheadă şi din emoţie-n emoţie, eu şi Maria din ziarul de ieri ajungem pe stradela Muzicii, numărul 313, la poarta clădirii în care se adăposteşte „Evaziunea Sentimentală”, adică o Societate cu Răspundere Nelimitată, despre care v-am dat şi aţi citit deja câteva informaţii! Aici - foarte multă lume bună, ca să zic aşa, stă la rând, cuminte şi serioasă, cum se poate citi pe tăbliţa scrisă cu litere negre pe fond galben, să ...

Stă şi aşteaptă-n „la” minor,/ e gata pentru panahidă... câţiva gropari se plictisesc,/ fumează, râgâie şi-njură pentru că n-au timp de pierdut,/ vor să termine şi să-nchidă, să plece-n crucea mamei lor,/ la un pahar cu băutură, că sunt, şi ei, oameni, ca noi,/ bătuţi de timpuri şi de vremuri... n-ai cum să nu-(i) observi, n-ai cum/ să nu începi să te cutremuri! Nu-mi vine nici măcar să cred/ că stă culcată-n patru scânduri, că e chiar ea-ntr-un trist bal ...

Ieri, în a doua zi de Paşti, la unsprezece ceasuri şi-un sfert trecute fix şi aflându-mă în mers agale şi fără nici un scop pe strada Spătarului, o întâlnesc pe Maria! Pe Maria de la Contabilitate, nu pe Maria de la Frizerie, nu pe Maria de la Gară, nu pe Maria de la Cârciumă, nu pe Maria de la Şcoală, nu pe Maria de la Circă, nu pe Maria de la Prefectură, nu pe Maria de la Moară! Însă de la Contabilitatea cui? ar putea pune oricine o întrebare legitimă. Sigur că da... ...

Nu „panta rhei” mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare/ pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(am) fost şi din continuare!// Nu „nec plus ultra”-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe „nu se poate”!.../ Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ „festina lente” în eternitate!// Se poate întâmpla orice şi-oricum:/ se poate pune (şi la vis) lăcată,/ se poate pune doliu la mister,/ se poate (ne)norocul să mă bată,/ se poate pierde calea sp ...

În cultul arhaic al Primăverii, sărbătoarea religioasă a Paştilor reprezintă, pentru creştini, celebrarea Învierii Domnului Iisus Christos, şi pentru evrei înseamnă o continuă aducere-aminte a ieşirii/fugii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise! Sigur că da...paştile au constituit şi constituie bucăţile de pâine care se împart la biserică în noaptea slujbei de Înviere, întru eternă amintire/slăvire a Celei care-i „pâinea noastră cea de toate zilele”, despre ace ...

Vă jur, în sfârşit, să se mire (mereu)/ şi sclavii şi regii: am râs şi am plâns şi-am iubit şi-am urât/ în numele legii! din cauza mea, pe pământ şi în cer/ doar sete-i şi foame-i... altcum nu-i frumos, n-are rost, pot să jur/ în numele mamei! n-am spus (niciodată) că nu-s vinovat/ de milă, că poate-i mai bine să mint şi să tac şi să jur/ în numele tatei! cu pâine şi sare şi apă şi dor/ plătesc frumuseţii şi-(i) spun (totdeauna) că mor (minunat)/ în nume ...

1. Iisus Christos „iisus repară cruci şi mă învaţă/ frumos ce pot să facă nişte cuie/ bătute până mâine în lumina/ timpului meu cu haină amăruie!// o cruce, două, trei...aceeaşi cruce/ rămasă de atunci până acuma,/ să ţină în mişcare taina lumii/ puse pe drum de taica şi de muma!// şi parcă-s nişte păsări fără frică,/ înfipte în pământ, şi fiecare/ scrutează cerul şi atinge fruntea iisusă, blândă şi mântuitoare!// şi fiecare om rămas pe cale/ s ...

mama şi tata s-au mutat de mult,/ sub arătura ţării pentru care au plâns când nu ploua şi când ploua:/ tristeţe mare, bucurie mare!   îi văd ş-acum pe vale şi pe deal,/ silabisind candori nenumărate, rugându-se la cer şi la pământ,/ cu mâinile întinse şi curate, rugându-se de rod şi dor mereu,/ rugându-se de pace şi iubire pentru plecaţi, dar şi pentru rămaşi/ întru păcat şi taină şi jertfire!   îi văd ş-acum pe prispă, aşteptând/ o vorbă, o scrisoare, ...

N-am nici o îndoială că dumneavoastră, domnilor cititori şi doamnelor cititoare, ştiţi „Satira III” a lui Eminescu, din care mi-am permis să citez un vers, mai puţin ultimul cuvânt al acestuia, pentru a sublinia cantitatea de indignare/scârbă care te poate cuprinde când te afli într-un timp nepotrivit dintr-un loc nepotrivit dintr-un oraş nepotrivit dintr-o ţară nepotrivită, păstorită de nepotriviţi! Duminica trecută, cam pe la zece ore şi jumătate trecute fix, mă d ...