Cuvântul meu s-a dus cu vântul/ care-a bătut la uşa ta, să-ţi spună când începe ploaia/ şi când sfârşeşte moartea mea! Să fi deschis...ce întâmplare/ şi ce minune-ar mai fi fost: primeai în casă poezia/ şi viaţa mea fără de rost! Primeai un timp, primeai o vreme/ de reverie şi poveşti... şi toată binecuvântarea/ din glasul Limbii Româneşti! Primeai o steauă lângă Steaua/ ta mai frumoasă ca a mea şi mult mai bine răsărită,/ să-mi iau lumină de la ea! Ţi- ...

Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!...gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate mă a ...

din ce în ce fântâna mai încolo/ se-ndreaptă parcă ar avea picioare ieri săturam un sat cu-atâta apă/ azi pot s-aduc o singură căldare plec dimineaţa când abia cărarea/ se vede printre noapte şi lumină s-o prind măcar o clipă mai încoace/ să fie ne-ncepută şi senină mă rog pe drum la cel de sus/ amână potopul frigul şi pustiu-n vetre iată se vede susură păstrează/ aceleaşi păsări calde printre pietre şi mă grăbesc şi plâng de bucurie/ închid un vis deschid ...

Da, coborâm sub Demisol! Mă cocoţ pe taburet şi aşez portretul madamei Maria lângă portretul meu! Sigur că da! Gata! Nu mai sunt singurul Viu printre atâţia Morţi! Am alături o Vie! Dar oare cât „viu” mai activează/rezistă în fiecare? Şi, dacă mai activează/rezistă, oare până când? Ce „fericiţi” sunt cei Morţi! Şi cât de bine le „vine” astfel de fericire! Mă uit la portretele lor „sfidătoare”...şi parcă simt invidia cum îmi ronţăie „interiorul� ...

Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi!...nu-i nimica (în lumea/ aceasta) mai viu şi mai sfânt!   Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng!   Ce lung este dorul de mama,/ şi pur, şi cuprins într-atât, cât poate o inimă-ntreagă/ să umble (mereu) până-n gât!   Ce scump este dorul de mama!/...îl văd, îl aud şi-l suspin cu cea mai frumoasă tristeţe/ cumplită şi făr� ...

E portretul ei, de Atunci...când ne-am cunoscut/întâlnit să câştigăm un loc de „frunte” în această Galerie a „Somităţilor” pătimaşe, în această „Rezervaţie” cu cele mai rare păsări cântătoare, păsări de pradă, păsări de companie, păsări de curse, păsări domestice, păsări sălbatice, păsări de asalt, păsări de vânătoare, păsări de ouă, păsări de pene, păsări de alintare şi consolare, păsări de lămurit că, ştiţi foarte bine, „dacă D ...

Vezi bine?...gutuiul acesta/ e-n floare şi-i gata să-(ţi) spună că tace şi face, e gata/ să-şi mute splendoarea pe Lună, e gata să zică adio/ la toate-ale Lutului cesta, pe care l-a şters (din vedere,/ din milă) Celestul, Celesta!   Şi-adună şi scade şi-oftează:/ nimic nu-i mai pare-a fi sacru când vede şi-aude atâta/ minciună cum umblă-n fiacru şi-şi poartă-n hailaif nesimţirea/ şi face scârbire în jururi... cum toţi pământenii azvârle/ cu slin şi sudalmă- ...

Sigur că da! Ştiu când! Când Maria, care nici nu visa că va să ajungă să menţină conturi cu Răspundere Nelimitată, mă asculta fără să crâcnească, or şoptindu-mi că textele mele îi strecoară în suflet numai „senzaţiile tari” ale Liniştii/Liniştirii, numai chemările magice ale Imprevizibilului! Când mă însoţea tulburătoare, ca o Mireasă a Necunoscutului, să aflăm unde se ascund fluturii când plouă, dar şi să ascultăm ce zgomot face cântecul când moare! ...

Tu nu (m)-ai visat niciodată/ că-s mort după tine, pe vale, că-s drumul (şi sensul) pe unde/ merg toate cuvintele tale, din care ai fost întrupată/ şi (s)pusă pe-aceeaşi cărare cu mine, s-ajungem acolo,/ la capăt, la margine...oare de ce nu încerci? de ce-ţi place/ departe de vis? ce se vede din lumea cea fără oniric/ şi clară ca nuca-n perete?   În crederea ta cum că unde-i/ prea multă visare se-ntâmplă dormire în gol, minciunire,/ că numai fantasmele îmblă cu preş ...

Contabila îşi şterge o lacrimă imaginară, îmi trimite o miliardime de surâs şi-mi toarnă încă un lichior de cireşe amare! Sunt la limita răbdării şi rezistenţei fizice şi sufleteşti! Dacă în următoarele trei virgulă paisprezece secunde nu-mi spune măcar unde mi-a pus portretul, ori, dacă nu mi l-a pus, de ce nu mi l-a pus, cred c-o părăsesc literalmente, o las baltă şi dispar din acest Muzeu ispititor şi serios  mult mai abitir decât celebrul Cimitir Vesel din Săp ...