tocmai de-acu şi pân-atunci/ păşesc pe taine şi porunci văd că mă duc în sus pe jos/ ca nătăfleţul făt-frumos văd că mă duc în jos pe sus/ şi tot găsesc nimic în plus numai arhangheli maculaţi/ sporovăind ne-nduplecaţi şi numai demoni foarte calmi/ blagoslovindu-mă cu psalmi doar cotoroanţe de asalt/ zbierând la rece şi la cald numai paiaţe-n mers flanat/ şi sforăind la predicat doar sfinţi vopsiţi multicolor/ şi râgâind în do major doar mincinoşi monovalen� ...

Trebuia să vină, dar nu a venit... am aşteptat până când mi-a trecut os prin os şi până când am crezut că-i murită şi că-s murit, până când mi-a trecut viaţă prin viaţă şi moarte prin moarte, până când am văzut că între noi poate fi numai departe... dar am aşteptat frumos, foarte frumos am aşteptat: era cât pe ce să pun virgulă între subiect şi predicat, era cât pe ce să nu mi se mai pară că sunt un vis al demiurgului rău şi urât şi nepăsător, era c� ...

Draga mea încă Rătăcitoare prin poghiazurile Deşertăciunii, nu ştiu dacă-ţi mai aduci aminte când şi cum ţi-am spus că toate reginele sunt femei, însă nu toate femeile sunt regine, dar pot să-ţi mărturisesc (fără nici o rezervă de sinceritate) că tu nu eşti nici Regină şi nici Femeie! Cred că aceasta-i cauza pentru care-s îndrăgostit lulea de tine, numai şi numai de tine! Pe celelalte le-am venerat pe gratis, adică fără nici o investiţie sentimentală, fără nic ...

Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui în copacii cu freamăt şi linişte şi cuibare!   Te rog foarte frumos, du-te acolo, unde ţi-am spus în cuvintele dinaintea cestor cuvinte, du-te chiar acuma, nu mai e loc şi nu mai e timp ...

Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut niciodată un zmeu aşa de grăbit şi de înspăimântat. Zadarnic se dă peste cap, că tot nu poate ieşi din starea de aproape om. Şi doar l-am avertizat să rămână ceea ce este din şi prin naştere ...

Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut � ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata!   Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins... dar nu fac nici lumină...şi sunt şi umbră arsă!   Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata... să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar câ ...

Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare! Nu credeam că voi fi osândit cu atâta cruzime şi cu atâta severitate... şi că un om inteligent mai rău decât mine va rosti douăzeci şi şapte de cuvinte blestemate: în ...

Sigur că da! Opt Zeci şi Patru de ani de la Naşterea lui Nichita Stănescu... plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploieşti? Şi poate cineva să creadă că nu mai trăieşte Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că „trăieşte”! Şi asta fiindcă a ştiut să „moară” în fiecare zi! Pentru că a vrut şi a ştiut şi a putut să nu-şi ducă Viaţa/Crucea pe târâre! Pentru că a ştiut să ceară şi să primească Dezlegare la/de la „Limb ...

Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Emil, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din lirica doamnei Iolanda Cremene: „linia dreaptă este un cerc odihnindu-se”! Maiorul se uită la mine şi parcă vrea să mă determine! Şi chiar mă determină! Uite-aşa: „trebuie să vi ...