În fiecare zi şi-n fiecare noapte.../ (care-i cea mai neagră zi/ şi cea mai neagră noapte/ dintre toate zilele şi dintre toate nopţile ultimilor (noştri) două mii de ani).../ se întâmplă Moartea Poeziei!/ această Frumuseţe fără contur,/ această Delicateţe fără margini,/ această Mireasă a Inefabilului/ nu cere nici o milă,/ nu cere nici o clemenţă,/ nu se ia la sfadă cu Veşnicia,/ cu flămânzii şi însetaţii de Veşnicie!/ este cea mai supusă dintre toate condamnate ...

E cea mai curată-ntâmplare din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere... dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii din beznă, cu primul părinte! E cea mai frumoasă-ndurare această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele... s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă, mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă senină: mai mult nu se poate! ...

N-am mai fost de mult... să văd ce face,/ să-i ascult cuvintele blajine/ despre ce înseamnă-(n astă viaţă)/ greu, uşor, candoare, rău şi bine.../ despre ce se poate-nu se poate/ întâmpla-ntr-această lume largă,/ într-această lume-ngustă, despre/ cum să plâng, să râd, să tac... să meargă/ totul fără patimă şi sfadă,/ fără spaimă şi nelegiuire.../ trup şi suflet, vis şi priveghere/ să nu plece din dumnezeire.../ să rămână totul numai pace/ şi iubire-n iast ...

Mă uit în jos: e clar e foarte clar... (n-am mai văzut atâta hotărâre şi-atât preludiu fals în „la” minor)... urc să ascult...urc pe la coborâre! Nu mi se pare: da, sigur că da... m-apropii, dar se face mai departe, se face prea devreme mai târziu decât a fost vreodată-n altă parte! Şi dau peste ruina unui vis uitat lângă o stea întunecată, peste o clipă-n faşă... mă opresc şi văd cum orizontul stă să cadă! Mă uit în sus: e cinic şi banal, e limpede şi se ...

Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lângă locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestoas� ...

Aş vrea să te-ntreb despre mama... tu ştii cel mai bine ce face sărmana mea mamă frumoasă, plecată să doarmă în pace! A spus că se duce-ntr-acolo, oleacă... a spus că se duce spre alte şi alte-nceputuri, să-ndrepte lumina sub cruce! A spus că m-aşteaptă cu mâna întinsă-nspre cer, ca o roabă a celui ce-a pus veşnicia blândeţilor sale-ntr-o groapă! Eu cred că aşa mi se pare când zilele-s mici şi puţine...!... Aş vrea să te-ntreb despre mama: ce face(?)... tu � ...

Aho!...aho!...aho!...aho!... drepţi şi strâmbi şi rococo, mari şi mici, săraci, bogaţi, filantropi, naivi, gealaţi, tari în bancă şi-n frizură, moi în vlagă, mură-n gură, fani, fanatici şi lichele, pui de lei şi pui de lele, arşi la soare, arşi la pungă, şifonaţi, călcaţi la dungă, popi, mireni, săriţi de vază, cei puţini cu mintea trează, controlaţi şi controloare, promotori şi promotoare, zmei şi făt-frumoşi, ilene, trecători prin buruiene, doctori sacri-n ...

!dacă (n)-aş...(nu) m-aş întoarce/ în divina potrivire/ a nimicului din care/ mi s-a dat pornire-n jos,/ a nimicului de unde/ am plecat să-mi caut capăt/ şi-am trecut (prin sânul mamei)/ zmeu urât de făt-frumos,/ zmeu cătat cu lumânarea/ şi ucis cu vitejie/ şi cu paloş, la sfârşitul/ unui oarecare basm,/ când erau gata de nuntă/ celelalte personaje/ pozitive, acefale.../ (nu mai spun, că-i pleonasm!)... !dacă (n)-aş...(nu) m-aş m-ai duce/ să aduc toate aceste/ potriviri ...

Doamne, mărite, vreau numai un brad şi-o sanie cu tălpi de ciocolată, căldură printre fulgii care cad, părinţi care se bucură şi Iartă!   Vreau turte, mere, nuci, colinde, ger... nu vreau să uit că Viaţa este verde, să-mi amintesc de-a pururi (leru-i ler) că Visul bucuriei nu se pierde!   Aud părinţii: Doamne, să ne dai un strop de vin şi-un strop de sănătate, cântec la păsări şi ovăz la cai... şi dragoste de Mamă şi de Carte!   Şi, dacă ai şi vrei şi poţi ...

Nici eu nu am, nici tu nu ai.../ (toţi au de toate şi nu cântă!).../ dar ştiu să dau şi ştii să dai/ ton la Cuvânt şi la Cuvântă/ fiindcă vreau, fiindcă vrei/ să scoatem linişti din vioare,/ din foaie verde pentru cei/ care-n secunda următoare/ se pot usca şi pot muri-n/ vacarmuri şi-n degringolade,/ în „pleacă-ncolo, n-ai amin”,/ în „treci încoace, nu se cade/ să fii deasupra, să fii sub.../ doar sclav al gamelor minore.../ punct la pătrat, pătrat la cub,/ cub ...