Gata...mă ridic de la Masa de Adio şi plec spre salcâmul salvator! Şi, după vreo câteva minute, nea Ion Emil Batog aude un zgomot asemănător cu acela al unei greutăţi cate atinge pământul în cădere! Mai mult bucuros decât surprins, eforul se apropie de locul faptei şi constată că sunt viu şi nevătămat! În ciuda grosimii, creanga se rupsese, astfel determinându-mă să nu mă pot ţine de cuvânt şi să nu mai par serios în tentativa mea sinucigaşă pentru o cauză nobil ...

O ziuă şi-o noapte...acolo,/ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere! O noapte şi-o ziuă...atuncea,/ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine!   Cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape! Cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate, a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe, spre naşterea ei şi ...

Sigur că da! A sosit Vremea şi Timpul respectării Cuvântului dat! A sosit Nota de Plată a rămăşagului pierdut! Înainte de despărţire, eforul se uită la mine şi-mi propune o agheasmă mică, trasă de două ori! Nu pot pentru ca să-l refuz! Vorba aia: cum să nu poftesc ultima picătură dumnezeiască pe Pământ? Vorba aia: nu poate şti nimeni dacă în Infern ori în Paradis funcţionează agheasmatarul! Prin urmare, nea Ion Emil Batog aduce un vas de-un litru cu licoarea trecut� ...

Pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfinte stăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte, fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere, despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere... ori, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată, cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodată!   Apoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită, ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidă măcar o c ...

Sigur că da! Pauză! Mare! Aşa, ca la Masa de Adio! Aşa, ca după o dumirire! Ca după o jumătate de dumirire, adică! Mai este de citit! Marea Înfăţişare nu-i mică! Este exact cât trebuie! Exact cât îi trebuie fiecărui următor/muritor la „picioarele” Şarpelui Preasfânt! Adică la „picioarele” Înţelepciunii, nu? Adică în faţa Supremului, nu?...Da, sigur că da! Pauză de gândire, de „studiere” şi de Ospătare! Ultimul Ospăţ! Cu de toate! Să mă satur...după ...

Aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie, jur că nu plec până atunci.../ şi nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ făptura ta miraculoasă!   Te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în calea ta...cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plin� ...

Epitropul aduce Cartea lui Mihai Ursachi şi începe să citească! Ascult astfel! „Şarpe preasfânt, înţeleptule,/ tu, care la zidul pădurii, după ploaia de vară,/ mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorât din ceruri/ cu pletele albe ca spumele mării şi-ai spus: Pregăteşte-te!// Şi sfânt şi alb se scuturau salcâmii/ pe urmele tale de purpură!// Tu, care în chip de dragon cu trei miliarde de capete,/ mi-ai vorbit cu o mie de limbi despre/ Dânsa/ şi despre graiul uit ...

O, doamne, câţi fluturi de lampă aşteaptă pornirea luminii... dar nu au astâmpăr şi foame şi sete şi somn şi răbdare, nici milă nu au, şi nici teamă, nimica nu-i poate întoarce din visul şi gândul şi zborul spre moartea cea mică sau mare!   Nu cred că există vro altă mai mare izbândă cum ceastă pândire, cum ceastă năvală spre ceastă-ncercare divină!... o, doamne, primeşte-mi ofranda... rostesc şi înalţ mulţumire că sunt printre fluturi de lampă şi strig: ...

Sigur că da! auzi, domnule? cică Masa de Adio! şi cică, domnule, să mă aşez în genunchi pe Altarul Poeziei şi să spun că „Aici hodineşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!”...Auzi, domnule, ce-mi zice epitropul Batog?...şi cică stă (şi el) cu mine la Masa asta de Plecare!...păi, ce? el a pierdut pariul? el a câştigat! şi n-ar trebui să stea cu mine la Masa asta, nu?...Şi chiar îi decretez: Jupâne, tuleşte-o de-aici! n-ai dreptul! la Masa asta stă şi mănâncă num ...

Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare, cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere!   Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte, ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe... să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea să am adormire mai naltă/ şi somn mai a ...