mereu te strig, frumoasa mea mediterană... şi te aştept şi te visez mereu-mereu, ca pe-o sirenă părăsită-n largul vieţii, de-un grecotei viteaz, viclean şi derbedeu! şi chiar te-ascult cum cânţi poeme termopile din eminescu, dante, schiller şi homer... s-aude clar, s-aude trist şi se-nţelege şi dus şi-ntors de la pământ până la cer! se înţelege cum stai singură-n furtună şi-l păcăleşti chiar şi pe straşnicul neptun că totdeauna stă-ntr-o clipă de iubire şi n ...

Epitropul Ion Emil Batog se pregăteşte să înceapă să-mi spună ce are de spus în acest moment-cheie al ne/fiinţei, în acest început de final, în această clipă foarte importantă dintre toate clipele ne/observate până acum! Se pregăteşte cu delicat simţ de răspundere: se îmbracă în vestminte tipărite după cea mai elegantă/fină  croială din i/realul imediat, adică fără culoare, fără stridenţe, fără etichete şi fără vro altă ceva care să sară în ochi; se � ...

de ce pe deal? de ce pe vale? de ce pe jos? de ce pe cal? de ce nutrim al? a? ai? ale?... de ce-n amonte, nu-n aval? de ce pe-aicea nu se trece? de ce pe-acolo drumu-i clar? de ce visăm alb-negru, rece?... de ce pe „însă”, nu pe „dar”? fiindcă dealul e o vale cu josu-n sus, înalt, frumos! fiindcă valea-i deal în cale, sublim şi-nalt, cu susu-n jos! fiindcă totu-i de-o potrivă şi-aici şi-acolo şi-orişicând: un substantiv c-o substantivă... Sfântă Doime-ntruchipând! � ...

Şi, cum se procedează înainte de orice execuţie, fie aceasta şi sinucigaşă, execut nouă semne de cruce, toate însoţite de Tatăl Nostru murmurat! Desigur, stau pe genunchi în faţa icoanei Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă! Apoi, după această metanie, cu suflet curat ca lacrima Balaurului ucis de Sfânt, cu inimă în dinţi şi cu gând că sunt în stare să mă ţin de cuvântul dat prin rămăşag, părăsesc naosul, ies din biserică şi mă uit la cucul din zarză ...

Am uitat să achit nota de plată/ pentru mana cerească de pe văile şi dealurile Copilăriei,/ pentru misterele din râpile satului, pentru secretele din cufere şi firide şi lăzi cu zestre,/ pentru minunile de la Şcoală şi Bibliotecă.../ şi pentru blândeţea Celor care m-au învăţat/ şi încă mă mai învaţă/ să trăiesc şi să mor în Pace şi Iubire,/ în Candoare şi Respect! Şi stau şi mă duc şi mă-ntorc şi constat/ că a venit Vremea şi Timpul scadenţei,/ că tre ...

Sigur că da! O noapte întreagă am întrebuinţat pentru ca să scriu misiva de adio şi de argumentare a pariului pierdut! Pentru ducerea la bun capăt a cestui lucru necesar în astfel de situaţii, am consumat (pe lângă o coală de hârtie albă, de doi metri/înălţime şi un metru/lăţime) juma de litru de cerneală, două peniţe, un sul de sugativă şi un toc de uzanţă didactică şi pedagogică, toate acestea fiindu-mi trimise gratis de la celebra „Flaro”, ca semn al recuno� ...

Cum scriam în gazeta de ieri, m-a împins michiduţă, adică sfânta mea naivitate, să intru-n rămăşag cu planta exotică a epitropului Ion Emil Batog, ori, mai clar, să pariez cu epitropul autohton al plantei exotice, adică să mă spânzur în termen de trei zile, dacă celebra vegetală îşi revine în termen de treizeci de zile!... Sigur că da! Iată, mai e o singură zi până la scadenţă! Exotica nu dă nici un semn de moarte, iar eu simt deja că trebuie să mă consolez cu g� ...

Din tot adâncul sufletului tău, blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de atunci şi (mi) te aduce-n cea din urmă oară! Poate se-ndură trenul de atunci şi nu mai trece fără să oprească aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească! Până atunci, când trenul de atunci va să-mi asculte ceastă rug ...

Nea Ion Emil Batog are o plantă exotică aproape moartă! Abia mai suflă biata vegetală! Cred că-şi dă duhul! Vai de părinţii săi şi de toate neamurile sale! Vai de cucurigu ei de plantă! Oare cine-i fi adus-o pe meleagurile noastre? Şi oare cine-o fi zvârlit-o la gunoi, de unde a luat-o epitropul Batog? Şi oare ce-o fi în mintea cestor oameni care aruncă rarităţi vii la container? Cum să arunci, oare, o păpuşă la tomberon, chiar dacă nu-i vie? Cum să arunci, oare, un câ ...

Hai să ne suim într-o caleaşcă şi să mergem tocmai Nicăieri... hai, numai acolo ne aşteaptă mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară, cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire, rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda şi răbdarea clocoteşte-n cai, drumul este gata, sigur, singur, şi e drept ca lumânarea... hai! Moartea mi se pare urâcioasă şi flecară cu intenţii mici, viaţa mi se pare prea banală şi pr ...