Moto: "pacea începe cu un surâs", (Maica Tereza) sunt soldat cu metafora în mână şi adresez războiului această grenadă fabricată în limba română ies din tranşee, smulg siguranţa, acţionez spre dreapta butonul de pornire a ciocârliei şi declar copiilor lună plină şi noapte bună, eu, ion zimbru, preşedintele statelor unite ale poeziei ...

(!) Bună ziua, Doamnă... ai uitat/ Rochia Visării mele-n Sat,/ Rochia cea Fără de Sfârşit:/ cea din care-n Iaduri ai fugit,/ cea pe care-o strig şi-o mai aud,/ Rochia cea fără de-nceput!// Bună ziua, Doamnă... am lăsat/ Zmeul necăjit şi demodat,/ şi-am venit să mă des/fac deştept/ şi viteaz şi şmecher... şi s-aştept/ mură-n gură, Mană de la Cer/ şi Iertare de la Doi/Pi/eR!// Bună ziua, Doamnă... te sfărâm/ dacă tai Nălţimea din Salcâm,/ din Salcâmul nostru-mb ...

ea nu a fost o dată ca nici o dată/ ci este o dată ca tot de-a una el nu a fost un dat ca nici un dat/ ci este un dat ca tot de-a unul ei nu au fost odată ca niciodată/ ci sunt odată ca totdeauna ei sunt pentru că trebuie/ să răsară şi să respecte soarele şi luna ei sunt fiindcă trebuie să ningă/ trebuie să plouă şi să fie pace fiindcă ne trebuie şi primăvară/ şi vară şi toamnă şi iarnă şi ne trebuie şi dimineaţă bună/ şi ziuă bună şi "vino încoace" sear� ...

Să ne hodinim puţin! să ne hodinim!/ Ce rost are atâta şi atâta grabă când ştim că, după cum zice Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la ţintirim?/ ce rost are să ne dăm sufletul înainte de a ajunge la capătul despre care nu ştim decât că i se spune, la modul convenţional, Moarte?/ hai să facem un popas! un popas mititel!/ fiindcă mai e mult de mers chiar şi până Aproape, darămite până Departe!/ Uite, aici, la umbra cestui Tei vechi şi liniştit, cred că-i ...

(!) se spune "astfel", dar se poate şi "aşa" când faci un caz imperativ din vrerea ta şi tot explici şi demonstrezi/ splendoarea celor trişti aezi la geamul dintre un "ceva" şi alt "ceva" (!) (!) se poate spune, eu chiar spun... dar stau şi zic: ce adevăr, ce gând, ce vis, ce şiretlic să folosesc, şi ce motiv,/ s-aduc aici, definitiv, râsul şi plânsul universului antic (?) (!) da, stau şi zic... şi zeii tac nepăsători - ne-au încercat în lat şi-n lung, de-atâtea ori - ...

Îşi "trăieşte" viaţa printre blocuri, prin ganguri, printre tomberoane şi gunoaie, prin crâşme ordinare, cu nădejdea că mare-i şi nesfârşită-i mila Aproapelui său! Îl văd în fiecare zi! Zâmbeşte continuu! Şi nu machiavelic! Nu are nici un strop de falsitate în comportament! "Pur şi simplu", cum se trăncăneşte despre "omul străzii", el nici măcar atâta nu este! "Este" ...un OM AL NIMĂNUI! Mă-ntorc şi zic: nici chiar aşa, adică! Şi reapar: SUNT UN OM AL LUI DUMNE ...

Încă ne mai rugămpentru Trupul şi pentru Sufletul roabei tale, Candoarea! Încă ne mai rugăm pentru că mai suflă, mai lăcrămează şi mai nădăjduieşte prin Omenirea gunoaielor şi printre gunoaiele Omenirii, mai crede în interzicerea Nesimţirii şi ameninţării cu Nesimţirea, mai are curaj să stea pe marginea Drumului şi să ceară Consideraţiunea alergătorilor înspre Nicăieri! Încă ne mai rugăm şi mai aprindem o lumânare pentru întoarcerea Candorii în Universul fem ...

1. Bună ziua, domnule Mihai Eminescu Mă uit „La steaua...”...da, la Steaua ta/ înmărmurită în Eternitate,/ lângă cei care sunt şi-au fost Shakespeare,/ Alighieri, Dostoievski...poate/ îmi desenez Lumina ta şi-a lor/ pe frunte, pe cărare, înc-o dată/ şi înc-o dată...până când voi şti/ că nu mi-i Viaţa/Moartea necurată,/ că tot ce am e şi din Duhul tău,/ şi din Văzduhul Poeziei tale,/ din crederea că Eşti şi că Sunteţi/ pure şi simple Roţi Universale!// Sigu ...

bate vântul prin artă/...(al dracului vânt!).../ nemurirea e moartă/...(şi multe mai sînt!)// intru-n artă haihui/ şi găsesc doar lozinci,/ rugineşte-n statui/ leonardo da vinci!// bate vântul la poartă/...(al dracului bate!).../ vioara e spartă/...(şi multe sunt toate!)// şi sunt mulţi care nu!/ şi sunt mulţi care da!/...(oare cine, când cu/ eminescu va sta?// bate vântul...şi bate/ pe partea lui stângă,/ şi se suie în carte,/ şi începe să plângă!// ceasul umblă a ...

Bună dimineaţa, Doamna mea...e Joi/ de umblat prin Carte şi prin Toamnă-n toi,/ Totu-i supra Unu, Unu-i supra Tot.../ Şoarecii, sărmanii, plâng de foame-n pod,/ mi-au mâncat Mistere, traiste cu Poveşti,/ cu Scrisori din care am aflat că Eşti.../ bat să le pun scara (chiţcăie-ntr-un glas)/ să coboare-n casă la Motan, sub nas!// Bună dimineaţa, Doamna mea...te rog,/ vino cu Motanul, eu nu am deloc,/ am avut odată, însă l-au păpat/ Şoarecii, de foame...şi dormea-ncălţat,/ ...