Cu un guvern mai degrabă de faţadă, Grecia se îndreaptă spre alegeri anticipate, deşi unii ar spune că, mai degrabă, ţara aflată pe marginea prăpăstiei se pregăteşte să facă mare salt în gol… Organizarea unei noi runde de alegeri după eşecul principalelor formaţiuni politice de a ajunge la o formulă guvernamentală ridică miza nu numai din punct de vedere politic, ci şi în ceea ce priveşte viitorul Greciei în Uniunea Europeană. În plan politic, stânga radicală, care respinge acordul de austeritate încheiat de Grecia cu UE şi FMI, este pe val. După ce a ieşit la prima rundă de alegeri legislative pe locul doi, acum unele sondaje o creditează cu locul întâi. Acest lucru ar însemna inclusiv câştigarea bonusului de 50 de locuri în parlament acordat partidului ieşit pe primul loc. Chiar dacă exponenţii radicali acreditează ideea că pactul de austeritate poate fi respins, dar fără ca Grecia să fie forţată să iasă din zona euro, declaraţiile liderilor europeni sunt fără echivoc: drahma sau austeritatea! Cale de mijloc nu prea există, pentru că un faliment al Greciei ar trage după ea toate ţările din zona euro. Situaţia este gravă, foarte gravă, iar furtuna care se adună deasupra Greciei are şanse să se transforme într-un uragan deasupra Europei. Posibilitatea ieşirii Greciei din zona euro va fi discutată, pentru prima dată într-un cadru oficial, la summitul Consiliului European programat peste mai puţin de o săptămână. Costurile excluderii Greciei sunt uriaşe. Trecerea la drahmă ar arunca ţara într-un marasm economic în urma căruia nivelul de trai al populaţiei ar scădea la cote aproape de dezastru. Acum, când curentele extremiste sunt în creştere, un astfel de mediu ar fi un teren fertil pentru propagarea cu şi mai multă forţă a ideilor radicale. Dincolo de Grecia, indiferent cât de pregătite psihologic sunt pieţele financiare europene, şocul ar fi unul colosal. Economiile europene s-ar vor clătina serios, iar ţările fragile ar putea fi, la rândul lor, în pericolul de a se prăbuşi. Italia, Spania par a-şi fi securizat într-o anumită măsură poziţiile pentru a evita o „contagiune” care să le fie fatală. Dar pe de altă parte, în spaţiul comunitar sunt ţări care trec printr-un nou ciclu electoral. În România, de exemplu, în ciuda furtunii care este la orizont, guvernul se joacă cu promisiuni ce în ultimă instanţă înseamnă creşterea cheltuielilor bugetare. E un joc periculos, iar lecţia Greciei ar trebui să ne dea de gândit.
