- Adâncimea bălţii Tălăbasca a scăzut în ultimii ani la doar doar 15-20 de centimetri, iar seceta o usucă pe zi ce trece * Rezervaţia naturală de interes naţionale e nepăzită şi nealimentată cu apă * Localnicii îşi încearcă norocul la pescuit cu plasa * Între timp, alţi proprietari de bălţi nu arată cu degetul spre custozi şi încearcă să investească în zonele protejate
Puţinii peşti care încă mai înoată în apele scăzute ale Bălţii Tălăbasca, din comuna Tudor Vladimirescu, se vor zbate, în curând, pe uscat. Asta dacă între timp nu îi vor mânca păsările ihtiofage sau nu îi vor scoate localnicii cu plasele. Dintr-o baltă la malul căreia, înainte de 1989, funcţiona o cherhana, Tălăbasca a rămas un ochi de apă prin care intră, la pas, cine şi când vrea. Nici picior de paznic în zonă. De altfel, instituţiile care o au în grijă, într-o formă sau alta, spun pe rând că nu este de competenţa lor să o păzească şi să o alimenteze cu apă. În vreme ce, în alte zone de prin judeţ, oamenii nu mai ştiu cum să creeze condiţii optime pe bălţi, Tălăbasca moare, uitată parcă de cei care ar putea să o redea comunităţii, fie şi numai ca loc de agrement.
Una scriem, alta facem
La intrarea pe drumul spre baltă, trecem pe lângă un panou pe care citim informaţiile legate de rezervaţia naturală de interes naţional în care urmează să păşim. Suprafaţa totală a rezervaţiei e de 139 de hectare, zona câştigându-şi statutul de arie protejată prin Legea 5/2000. Custode a fost, iniţial, firma SC Negro SRL care, potrivit oamenilor din zonă, a făcut ceva investiţii în dezvoltarea bălţii. Între timp, însă, firma nu mai deţine custodia.
Prin programul Natura 2000, acest rol i-a revenit Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB), cu sediul în Focşani. Pe acelaşi panou scrie că aria este „supusă respectării stricte a legislaţiei de protecţia mediului”. Dacă pescuitul cu plasa în ape protejate (de interes naţional) şi păscutul vacilor în preajma bălţii sunt permise de legislaţie, atunci ceea ce scrie pe panou este corect.
Singurătatea ochiului de apă
Trecem peste câmp şi, dincolo de un dig de apărare, vedem Tălăbasca. Până la luciul de apă se întind zeci de metri de pământ brăzdat de crăpături adânci, săpate de uscăciune ultimelor două veri. Stufărişul e stăpân pe mare parte din suprafaţa pe care o avem în faţa ochilor, iar un localnic aflat prin zonă ne spune că, la adăpostul vegetaţiei, îşi fac drum până şi mistreţii. Apă mai e prea puţină şi adâncă doar de circa 15 centimetri.
În plină rezervaţie naturală de interes naţional, un localnic aruncă plasa la fiecare câteva minute. Încearcă să facă un ban scoţând carasul mic pe care l-ar mai putea găsi, ici-colo, prin baltă. Evident, nu vrea să stea de vorbă cu noi, dar nici nu se sperie şi nu pleacă. Îşi vede liniştit de pescuit, dar cel puţin în jumătatea de oră pe care am petrecut-o noi pe malul de la Tălăbasca, omul n-a scos nici măcar o coadă de peşte. Unii dintre localnici vin aici să-şi mai încerce norocul la pescuit.
Alţii se plimbă doar pe dig şi privesc ochiul de apă cu nostalgie. „Dacă aţi şti, dom'le, ce frumoasă era balta asta...! Nu cumpără cineva două pompe să scoată apă din Siret, măcar două săptămâni pe an. Zonă protejată sau nu, mai bine am băga peşte pe care să îl pescuim decât să lăsam balta să sece. Şi aşa, ce peşte mai vrem să avem? La 15 centimetri adâncime, la iarnă va îngheţa până la fund.”
Un alt localnic de pe mal, care nu vrea să îşi dezvăluie identitatea, ne spune că singurii care au investit ceva bani aici au fost cei de la SC Negro SRL. Acum, nimeni nu mai bagă un ban, iar balta seacă. În urmă cu vreo 20 de ani, avea o adâncime de circa un metru şi ceva, suficient ca peştele prospere. Acum, la doar 15-20 de centimetri adâncime, păsările de pe baltă mănâncă tot peştele. Oamenii spun că, pe vremea când Tălăbasca încă mai avea mult peşte, migraseră aici şi pelicani care au consumat în exces.
Cine şi ce ar trebui să facă?
Potrivit legii, bunăstarea bălţilor considerate rezervaţii naturale şi date în custodie cade atât în competenţa proprietarului, cât şi a custodelui. Tălăbasca a fost şi a rămas în proprietatea Primăriei din Tudor Vladimirescu, schimbându-se, de-a lungul anilor, doar custozii. În prezent, însă, Primăria spune că balta este în stare proastă de vreo 10 ani şi că nu prea are ce face. Sarcinile ar cădea în grija custodelui, potrivit viceprimarului din Tudor Vladimirescu, Dumitru Chiosa.
„Avem un contract cu Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice de la Focşani. E practic în grija dumnealor, Primăria fiind doar proprietarul. Noi nu putem să angajăm un om care să o păzească. Poliţiştii din comună mai trec prin zonă, ca să nu se întâmple ceva, dar nu avem nici post de paznic disponibil pentru baltă în organigrama Primăriei şi nici nu am avea cu ce să îl plătim”, a precizat Dumitru Chiosa.
ACDB nu ne-a oferit, încă, informaţii cu privire la îndatoririle complete pe care le are la Tălăbasca, potrivit planului de management. Ne-a informat însă că atribuţiunile de pază, spre exemplu, nu cad în sarcina sa.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul asociaţiei, aceasta a devenit custode al sitului Natura 2000 Lunca Siretului Inferior prin semnarea Convenţiei de Custodie nr. 0046/23.02.2010 din 23.02.2010. Zona fusese deja declarată Arie de Protecţie Specială Avifaunistică prin Hotărârea de .Guvern 1284 din 31.10.2007.
Într-adevăr, potrivit legii, cele mai multe îndatoriri de administrare le are proprietarul, care de obicei păzeşte zona şi are grijă atât de bunăstarea peştelui, cât şi a menţinerii condiţiilor optime de mediu.
ACDB nu primeşte bani de la stat doar pentru simplul fapt că este custode al bălţilor. Fonduri ar putea veni doar prin accesarea de proiecte pentru dezvoltarea zonelor.
Alţi proprietari au grijă de bălţile lor
ACDB este custode nu doar al bălţii Tălăbasca, ci şi al bălţii Potcoava, din comuna Braniştea. Rezervaţia naturală de la Braniştea este mult mai mică decât cea de la Tudor Vladimirescu, întinzându-se pe doar 39 de hectare. Este însă şi mult mai bine îngrijită de către proprietar, firma SC Central SRL, al cărei administrator este Dumitru Popa.
„Noi ne ocupăm de toate aceste probleme administrative. Avem grijă de fondul piscicol şi vegetal şi de alimentare cu apă, dacă acest lucru se impune. Tot noi asigurăm şi paza. Nu poate ajunge oricine pe baltă, să facă orice doreşte. Se poate pescui, dar numai în limitele impuse de noi. În rest, oamenii pot intra, contra unei taxe de acces, se pot bucura de mediul de acolo, dar nu au voie să strice sau să ia ceva acasă. ACDB, care are balta în custodie, are datoria de a ne verifica şi de a ne obliga să respectăm toate normele de mediu care se impun în cazul unei rezervaţii naturale. În rest, sunt îndatoririle noastre, ale administratorilor. Este adevărat că, din cauza secetei, şi noi ne confruntăm acum la Potcoava cu probleme legate de cantitatea mică de apă din baltă”, ne-a declarat administratorul firmei SC Central SRL, Dumitru Popa, care administrează, printre altele şi balta Lozova.
Din câte înţelegem noi, singura şansă ca balta să mai aibă vreodată apă suficientă ar fi ca Dumnezeu să mai un potop care să ajungă şi prin comuna Tudor Vladimirescu... Cum probabilitatea de a se întâmpla aşa ceva este mică, balta Tălăbasca are toate şansele să dispară. Asta, în condiţiile în care are şi proprietar, şi custode şi este, potrivit legii, o rezervaţie de interes naţional.
