* Conducerea şantierului naval din Galaţi refuză să facă orice declaraţie pe tema viitorului locurilor de muncă ale angajaţilor * Soarta a 211 oameni, între „politica firmei” şi lansări cu fanfară şi aplauze * Negocierile dintre sindicate şi conducerea şantierului bat pasul pe loc * Deşi se vorbeşte de disponibilizări, pe site-ul Damen se anunţă… angajări *
În Şantierul Naval Damen, anunţul privind posibile disponibilizări colective a generat o stare de tensiune în rândurile muncitorilor cum demult nu a mai fost. Fiecare dintre cei 2.992 de angajaţi se întreabă dacă nu cumva se va afla printre „cei 211” despre care conducerea şantierului a făcut deja o notificare la AJOFM Galaţi că îşi vor pierde locurile de muncă.
Sindicatele încearcă prin negocieri cu reprezentanţii patronatului să salveze, totuşi, ce se mai poate salva. „În prezent, atmosfera în şantier este foarte încărcată, pentru există acest sentiment de nesiguranţă privind ziua de mâine. Noi, ca sindicate, încercăm să facem tot posibilul pentru a salva cât mai multe locuri de muncă. Dar, dacă totuşi conducerea nu renunţă la ideea disponibilizărilor, încercăm să obţinem măcar nişte plăţi compensatorii”, ne-a declarat Gheorghe Valentin, liderul sindicatului din Damen.
Deocamdată, singura concesie făcută de conducere este de a nu trimite încă preavizele angajaţilor vizaţi de disponibilizări, în rest negocierile au bătut pasul pe loc.
Am vrut să aflăm ce-i aşteaptă pe oameni, încercând să discutăm cu conducerea Damen, însă, deşi într-o primă fază directorul economic Florin Spătaru a acceptat să stea de vorbă cu noi, ulterior a contramandat întâlnirea planificată, pe motiv că „nu are nimic de declarat”.
Asta, cu toate că, de exemplu, săptămâna trecută, în Olanda, a avut loc o întâlnire la nivelul grupului Damen, în care, se pare, a fost abordată şi situaţia de la Galaţi. Mai mult, conducerea şantierului nu ne-a permis nici măcar să stăm de vorbă cu muncitorii în incinta unităţii, pe motiv „că asta este politica firmei”.
Teamă şi resemnare
Trecând peste „politica firmei”, am stat de vorbă cu muncitorii la poarta Damen, la ieşirea din schimb. Când vine vorba de conducere şi disponibilizări, oamenii devin brusc mohorâţi. Teama îmbinată cu un soi de resemnare pare a fi un numitor comun.
Puţini sunt cei ce se încumetă să vorbească deschis despre ce se întâmplă în şantier. „Eu astăzi spun ceva şi mâine mă trezesc că mă dau afară”, spun muncitorii. Cei ce, totuşi, acceptă să ne dea câteva detalii ne roagă să nu-i dăm de gol, publicându-le numele sau fotografia în ziar.
„Dacă vrea patronul să închidă, poate să aibă super-miliarde, închide. Asta ar fi una. A doua, ce dacă patronul e olandez, dacă nu-i convine inginerului sau maistrului de fizionomia ta, pa, la revedere. Aici întotdeauna contează să ai pile, relaţii şi aşa mai departe. Treabă românească: Poţi să fii şi meseriaş, dacă vrei loc de muncă tot trebuie mers cu «dreptul», cu «hai, şefule, mai lasă-mă». Numai că, înainte mergeai cu sacoşa, acum trebuie să umpli maşina…”, ne spune un lăcătuş-mecanic.
„Era vorba să se disponibilizeze, dar acum nu se mai ştie nimic. Acum, sindicatul a intervenit şi să vedem… Dar cică nu-i a bună, că tot or să dea afară”, ne mărturiseşte la rândul său un tubulator.
„Eu cred că au băgat asta cu disponibilizările, cu criza, ca să sperie oamenii, să nu le dea salarii. Comenzi sunt, e vorba să mai vină, de ce să dea afară?”, se întreabă alt muncitor.
„Deocamdată, nu ştim. Aşteptăm. Cică s-a mai stabilizat treaba, aşa zice conducerea, că nu mai dă afară. Noi, ce putem să facem, cât o fi de muncă, muncim… Atât îmi pare rău, că n-am plecat şi eu afară, cât era bine. Înainte se rugau de noi să rămânem, iar acu’ zicea că nu le mai trebuie”, ne spune un muncitor de la montaj.
Stilul „pompieristic”
Într-adevăr, pare destul de straniu că, în timp ce, anul trecut, şantierul Damen înregistra o lipsă acută de personal şi se făceau eforturi pentru formarea muncitorilor inclusiv prin propriul centru de perfecţionare, anul acesta se pune problema disponibilizărilor. Culmea, vizaţi de disponibilizări sunt în special sudori, dar şi lăcătuşi – constructori navali, tubulatori sau ajustatori, adică exact meseriile în care înainte cu greu se găsea forţă de muncă.
În opinia liderului sindical Gheorghe Valentin, explicaţia ar fi că în şantier „s-a lucrat pompieristic”: „Cum adică pompieristic? Cât a fost mult de treabă s-a zis, gata, hai să formăm oameni. Acum, dacă e mai puţin de treabă, vine conducerea şi spune că nu mai are nevoie de tine. Şi nu este corect faţă de oameni. Astăzi le spui că este de muncă, iar mâine le spui la revedere. Păi, omul se ia după ce-i spui. Îşi face şi el nişte socoteli. Dacă el vede că-i de lucru, dacă îl chemi şi la ore suplimentare, el înţelege că treaba merge şi că are siguranţa locului de muncă. Oamenii au familii, copii, unii au angajat nişte credite, din punctul nostru de vedere cred că nu se poate să te joci cu oamenii la modul acesta: astăzi eşti, mâine nu eşti.”
Ca o ironie a sorţii, deşi în şantierul naval se vorbeşte de disponibilizări, pe site-ul oficial al Damen Galaţi încă se mai află postat un anunţ de angajare pentru posturi de sudori, lăcătuşi, tubulatori… Am fi avut, poate, mai multe explicaţii pentru aceste „anomalii” dacă la nivelul conducerii Damen am fi găsit mai multă deschidere spre dialog.
Se pare însă, că din păcate, oficialii şantierului şi-ar dori ca, vizavi de presă, „comentariile” să se limiteze doar la lansări de nave cu fanfară, aplauze şi invitaţi cu ştaif. Uitându-se, poate, că, înainte de a fi navele, oamenii sunt cei care pun suflet.
Foto (arhivă): O parte dintre angajaţii despre a căror soartă conducerea Damen „nu are nimic de declarat”.
