* Săptămâna trecută, la un lot demonstrativ din balta Brateşului, am aflat că românii mai au de învăţat multe despre grâu, pâine şi comerţul cu grâne * Obiceiul nostru de a face pâine din grâu de proastă calitate este considerat o trădare a meseriei *
Miercurea trecută, 10 iunie, în balta Brateşului, am asistat la prezentarea unor loturi demonstrative pentru cultura cerealelor păioase. Gazde: Simongrig Galaţi (în calitate de fermier partener), concernul austriac Probstdorfer Saatzucht (furnizorul seminţelor) şi dealerul Adrian Dima (Agrovest). Fără exagerare, am aflat o mulţime de lucruri foarte interesante de la această prezentare.
N-avem!
Evenimentul în sine nu are nimic spectaculos pentru neavizaţi. Am văzut nişte grâu lucrat ca la carte şi irigat cum trebuie, care, probabil, va da vreo şase-şapte tone la hectar. Adică o producţie pe hectar de două ori mai mare decât media realizată în 2008 pe raza judeţului Galaţi.
Ceea ce merită cu adevărat comentat este faptul că austriecii de la Probstdorfer Saatzucht ne-au spus verde-n faţă că lotul demonstrativ e doar o picătură într-un ocean şi că, de fapt, nu prea facem agricultură, iar pâinea noastră e proastă.
Am aflat, astfel, că ei nici nu concep să facă o producţie medie mai mică de şase tone la hectar, că grâul lor este de o calitate excepţională (gluten minimum 32, faţă de media românească de 24-26) şi că dacă nu punem mâna să facem agricultură serioasă vom deveni din ce în ce mai dependenţi de importuri. Ştiam şi noi asta. Dureros este că deja ne-o spun şi alţii, ceea ce înseamnă că lucrurile sunt foarte grave.
Nu ştim!
Un alt punct în care autriecii ne-au arătat că suntem foarte „în urmă cu ştiinţa” este desfacerea producţiei. În Austria, fermierii nici nu discută dacă nu primesc măcar 160 de euro pe tona de grâu, în vreme ce fermierii gălăţeni cu greu pot găsi cumpărători şi la 130 de euro pe tonă. E drept, există o diferenţă semnificativă de calitate între cele două oferte, dar parcă la noi piaţa e mult prea rigidă.
Foarte interesant este că austriecii cred că suntem mult mai avantajaţi decât ei în ceea ce priveşte posibilitatea de a vinde producţia, dar că habar nu avem de bafta noastră.
„Accesul la Dunărea Maritimă şi apoi la Marea Neagră este un uriaş avantaj pentru agricultura din această zonă, pentru că transportul pe apă este mult mai ieftin decât cel rutier. Noi, spre deosebire de voi, plătim dublu sau chiar triplu pe transport”, a declarat unul din membrii stafului de la Probstdorfer Saatzucht.
Testul pâine-n „ţăst”
Credeţi sau nu, austriecii ne-a spus că reperul absolut al calităţii făinii de grâu este „ţăstul” oltenesc. Prietena unuia dintre specialiştii concernului are o prietenă născută în inima Olteniei, la Moţăţei, iar mama acesteia se plângea că nu mai găseşte făină ca lumea. „I-am dus de-a noastră şi mi-a zis că numai de-asta vrea pentru că e cea mai bună pâine pe care a făcut-o vreodată”, a declarat, foarte mândru, austriacul.
Comentariu foto: Frumos grâu, nu?
