Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
2 comentarii

Fermierul gălăţean n-are încă suficientă putere economică încât să se poată impune în negocierile cu marii traderii internaţionali de cereale şi de plante tehnice. În consecinţă, indiferent de vreme şi de condiţiile din câmp, pentru el, fiecare an este unul greu. Ba îl nenoroceşte seceta, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, ba se vede nevoit - în anii agricoli mai buni, cum e acesta - să-şi vândă recoltele la preţuri de nimic, mai ales în cazul în care nu a încheiat contracte futures pentru întrega producţie. Soluţii pentru rezolvarea perpetuei situaţii de criză există, dar lipsesc banii cu care fermierii le-ar putea pune în practică.

Mai ales în acest an, când subvenţiile au întârziat - de fapt, nici nu s-au plătit, încă, integral! - cei mai mulţi dintre fermieri au fost nevoiţi să vândă repede orz şi grâu, din câmp, pentru a-şi putea asigura un minim de lichidităţi în fermă. Alta ar fi fost situaţia lor financiară dacă şi-ar fi permis să vândă mai târziu...

Am vorbit cu preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice (APCPT) Galaţi, inginerul Petre Grigore, despre ce se întâmplă, în aceste momente, în câmp şi despre ce se prevede pe pieţele de cereale. Cu date depre preţuri vine şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), dar ele par să fie, mai degrabă, neconforme cu realitatea.

Păioasele au dat rod bun


S-a cultivat grâu, în acest an, în fermele din judeţ, pe o suprafaţă totală de 57.232 de hectare, informează Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi. Alte 8.031 de hectare au fost ocupate de lanuri cu orz. Suprafeţele sunt cam la fel de întinse ca în fiecare an. Producţia medie, la hectar, pe judeţ, ar trebui să depăşească patru tone, la păioasele care s-au recoltat până acum, potrivit estimărilor preşedintelui APCPT Galaţi, Petre Grigore. Iar media de peste patru tone înseamnă că managerii care au aplicat tehnologii performante în lanurile lor ar trebui să scoată chiar mult mai mult de atât. Nu sună rău deloc, ar putea spune analiştii pieţelor de cereale, în condiţiile în care, anul trecut, producţia medie de grâu la nivelul judeţului fusese de doar 2,83 tone. În 2013, media producţiei de grâu, la nivelul Galaţiului, era de 3,24 tone. Carevasăzică, rod a fost!

Răsărita, multă şi mândră


Sunt, în acest moment, 51.125 de hectare cultivate cu floarea soarelui, în judeţ. Producţia se anunţă satisfăcătoare, dacă şi vremea va ţine, în continuare, cu fermierul. Anul trecut - favorabil numai pe alocuri pentru răsărită - se scosese o producţie medie de doar 1.520 de kilograme la hectar, în condiţiile în care, în 2014, se recoltaseră, în medie, 1.820 de kilograme la hectar. În 2015, mulţi dintre fermierii care îşi puseseră speranţa în vânzarea recoltei de floarea soarelui - un pic mai bună faţă de culturilede păioase, pârjolite de secetă - au întâmpinat însă probleme la valorificare, din cauza variaţiilor de preţ.

Porumbul e frumos, dar seceta abia începe


"La porumb, încă nu putem spune nimic sigur, la acest moment. Arată bine, nimic de zis, dar urmează o perioadă de secetă peste care va trebui să trecem", a precizat ing. Petre Grigore.

Într-o fermă de cereale, managerul se bazează, de regulă, în mai mare măsură pe încasările din vânzarea porumbului şi a plantelor tehnice, decât pe banii pe care i-ar putea obţine de pe urma grâului şi a plantelor furajere.

În 2015, producţia medie de porumb, la hectar, a fost în judeţul nostru de 2,22 tone, în vreme ce în 2014 se obţinuseră 3,80 tone la hectar. S-au înregistrat însă şi cazuri dramatice, cum ar fi cel al mai multor fermieri bereşteni, care nici n-au mai băgat combina în lanul de porumb, văzând că nu mai au ce recolta, ci le-au vândut ţăranilor mai săraci puţinii ştiuleţi care se făcuseră.

Preţurile mici îi nemulţumesc pe fermieri


"Marea problemă, în acest an, nu este cea a producţiilor, ci aceea a preţurilor pe care le obţinem pentru recolte. E o chestiune care ajunge să deranjeze aproape în fiecare an. Totuşi, în vara lui 2016, adică acum, preţurile sunt mai mici decât au fost în 2015. Păi, dacă iei pe kilogramul de grâu doar 55 de bani, unde ajungi? La orz e şi mai prost preţul, pentru că se merge în acest moment cu doar 50 de bani pe kilogram", a mai precizat ing. Petre Grigore.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) face însă publice date care cosmetizează puţin realitatea. Astfel, potrivit MADR, în zona Galaţiului, tona de grâu s-ar vinde cu nu mai puţin de 692 lei. Asta ar plasa judeţul nostru într-o zonă bună a pieţei de profil. Cele mai mici preţuri la grâu, susţine MADR, ar fi acum înregistrate în nord-estul ţării (Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău, Vaslui), unde preţul tonei ar fi de 580 lei. La fel de căzută ar fi piaţa, tot potrivit MADR, în sud-vest (Gorj, Mehedinţi, Gorj, Olt), unde preţul mediu al tonei de grâu ar fi de 585 de lei.

Din păcate, banii din buzunarele fermierilor nu prea par să bată cu statisticia Ministerului...

Întrebarea este: în condiţiile în care una spun fermierii şi alta MADR, în ceea ce priveşte preţul grâului, putem avea încredere în estimările ministeriale privind preţul tonei de porumb pe care îl vor încasa fermierii în toamnă? E greu de zis. Iată, totuşi, respectivele estimări. Potrivit statisticii ministeriale, fermierii gălăţeni ar trebui să obţină, în medie, pe tona de porumb, 732 lei, în acest an. Preţuri mai mari se preconizează în judeţele din centrul ţării, unde preţurile ar putea ajunge la 770 lei tona. La polul opus, fermierii din nord-est şi din sud-vest ar urma să ia doar vreo 620 lei pe tona de porumb.

Soluţiile pentru criză: peste un miliard de euro


Două sunt nevoile fermierilor, pentru a putea să ţină la preţul cerealelor. Prima nevoie: să poată iriga câmpuri întinse, fără costuri prea ridicate. Din păcate, la acest moment, se udă doar vreo 15.000 de hectare, din totalul de 288.828 de hectare de teren agricol din judeţ. Motivul: udă doar cine are fermă în luncă de râu. În rest, mai rar şi cu mare greutate poate fi adusă apa pâna la staţia de pompare de pe terenul fermierului. O speranţă s-a ivit, în toamna trecută, cînd ministrul Daniel Constatin dădea ca sigură semnarea actelor pentru atragerea unui miliard de euro, bani de investit în refacerea infrastructurii sistemului de irirgaţii. Se şi vedeau fermierii cu marile aducţiuni refăcute, cu marile staţii de repompare reabilitate şi aşa mai departe. Din păcate - aşa cum s-a întâmplat de nenumărate ori de la Revoluţie încoace - după schimbarea guvernării, s-a constatat că lucrurile nu stăteau chiar aşa. Actualui ministru, Achim Irimescu, a declarat că miliardul lui Constatin existase doar pe hârtie şi că sigurul mod în care ar fi putut să dea ceva bani de la buget pentru refacerea sistemului de irigaţii ar fi fost să nu mai plătească subvenţiile. Or, nimeni nu şi-ar fi dorit aşa ceva, pentru că mai mult ca sigur ar fi însemnat faliment pentru bună parte dintre fermieri.

A doua mare lipsă a fermierului gălăţean: spaţiul de depozitare pentru cereale recoltate în vară. Fermierii gălăţeni produc peste 700.000 de tone de cereale şi plante tehnice anual, iar silozurile autohone pot adăposti, acum, circa 225.000 de tone, potrivit unei statistici date publicităţii anul trecut de DADR Galaţi. Problema este că mare parte din această capacitate de stocare nici măcar nu îi aparţine fermierului, ci procesatorului sau traderului. Sunt şi societăţi ca Argocov sau Agrimat Matca, ai căror manageri au investit serios şi în capacităţi de stocare. Dar, per total, nici 30 la sută dintre cultivatorii gălăţeni de cereale şi plante tehnice nu au un siloz sau o magazie de cereale unde să poată depozita. Iar acest lucru înseamnă că sunt obligaţi să îşi vândă producţia direct din câmp, fie în baza unui contract futures, fie la cel mai bun preţ pe care îl pot obţine la momentul recoltatului.

Alta ar fi socoteala dacă fermierul ar vinde, la recoltat, doar puţine cereale, cât să îşi asigure un flux de numerar în fermă, iar restul cantităţii ar putea să o stocheze şi să aştepte sezonul rece, când preţurile mărfurilor sale ar creşte simţitor. Din păcate, şi dacă reuşeşti să accesezi fonduri europene nerambursabile, siloz mare tot nu-şi faci fără să scoţi din buzunar vreun milion de euro. Iar milionul ăsta nu se găseşte chiar pe toate câmpurile, oricât de rodnice ar fi ele...

Citit 2568 ori Ultima modificare Marți, 19 Iulie 2016 17:03

2 comentarii

  • postat de Mircea Luni, 18 Iulie 2016 12:13 95.77.196.*** Link la comentariu
    1
    2

    Este ceva normal, atunci cand recoltele sunt bune preturile scad .La bursele internationale (Londra, New York) cotatiile la grau si porumb din acest an sunt cu cca. 20% mai reduse fata de 2015 si cu cca. 30% fata de 2014.

    Raportează
  • postat de Gj Luni, 18 Iulie 2016 07:36 185.89.217.*** Link la comentariu
    2
    4

    Ca de obicei Gabriele un articol superficial

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.