(pentru scriitorul Dan Plăeşu, La mulţi ani!) Vecina de jos mă cheamă la ea, în sufrageria singură, şi-mi spune unde, de unde, până unde, încotro există Lună-răsare şi Lună-apune. Cobor tiptil, să nu mă simtă nevasta, că-i vai şi amar, dacă mă vede; vecina deschide foarte uşor, să nu lovească uşa de perete. Ce vecină frumoasă, ce vecină frumoasă! - aud un lied pe clape…şi suspin… intru doldora de iluzii şi văd: vecina cântă singură la clavecin. Doamne, c� ...

(despre indiferenţă) Se făcuse întuneric în pădure. Ca în creier se făcuse întuneric. Nu auzeam decât zgomot de păsări şi fiare, foşnet de frunză şi bătaie de vânt. Cu mâna pe secure, mi se părea că alung frica. Mi se părea că nu mai sunt singur, dacă încep să cânt.În dreapta, la câteva cuvinte depărtare, simt foame şi târcoale de lup. În stânga, la distanţă de câţiva lupi, simt apropiere de pasăre caldă. La înălţime de câteva păsări, aud cer(ul) � ...

(despre trifoiul cu patru foi) Când vă aud, porcilor, cât de urât vorbiţi despre curve şi credeţi că sunt uneltele voastre şi ale celor ca voi, îmi vine să vă spun că frumuseţea este obligatorie şi nu o sclavă a trifoiului cu patru foi! Desigur, voi nu recunoaşteţi că sunteţi nişte porci, că puteţi fi roadele unor prestigioase curve, loviţi cu fapta şi cu vorba în sufletul femeilor care v-au spălat la fund şi la rât, analfabeţilor! Uitaţi că aceste curve vă fac d ...

(sudalme de sezon) Ţăranul n-are timp s-asculte bătaia orelor exacte; puţinele-s aşa de multe şi e departe ziua şapte; se-ntunecă a vreme bună, a mămăligă pentru aţă: abia mai are timp să spună: ’tu-i tămădăul ei de viaţă! şi n-are timp de lăcrămare, strânge grămezi de sărăcie; din când în când, ţăranul moare şi n-are chef să mai învie! Ce tristă-i uşa fără clanţă! înţepeneşte roata morii –  ’tu-i tămădăul ei de viaţă, lua-le-ar naiba de i ...

(cuvânt despre Matrie pentru Maria şi Ion) Cuvânt despre Matrie: slugă şi rege aşteaptă şi tremură, poate mai plouă; doar ochiul din altă lumină-nţelege un ţipăt de pasăre ruptă în două! S-apropie îngerii dinspre cuvinte, pedeştri şi trişti ca fântânile moarte; va fi înapoi ce a fost înainte: ave Maria Mariilor toate! Pe scara iluziei – semnul de cruce;pe foc mamelucii aruncă icoane;cuvânt despre Matrie până la sânge:ave Maria! memento, Ioane!Lungime ori sus ori ...

(despre splendoare)În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Un om bea rachiu, un om bea vin, alt om vorbeşte tare. Şoferul fumează. El nu are interzis. O cocoană devorează salam şi clefăie. Maşina rulează timpul. Câtă splendoare!Încerc să scriu ultimul rând la textul acesta. Nu mai merge pixul, de atâta căldură. Dau să deschid un geam, dar aud o bahahuie: domnule şofer, ăsta-i imbecil, daţi-l jos, că-mi intră curentul în gură!Şi merge, şi merge, şi merge autobuzul. Ş ...

(poem tradus dintr-o limbă moartă pe câmpia română)Tata mă roagă să măsor pământulpe care-a scris atâtea versuri mamacu sapa, toată viaţa, învăţându-lsă-mi strige blând: si vis amari, ama!Măsor cu pasul şi îmi dă o mieşi-un pas…un fel de linişte îmi vine,un fel de gata, toată lumea ştie…tata mă roagă să măsor mai bine!Şi iar păşesc…de data asta-i gata,nu mai măsor pământul niciodată…mă uit la cer şi îl aud pe tata:ai grijă, vine mâine să te v ...

(pentru David Ionuţ Vâlcu, un prichindel care vrea să fie poet)Când voi fi puţin mai maremă fac Prâslea cel voinicşi-am să dau la toată lumealumânare şi covrig!Am să dau la fiecaremere câte n-a văzut,să nu uite niciodatăcât de bun e Zmeul crud!Când voi fi puţin mai maremă fac nenea Făt-frumospe un cal care bea apădin fântâni cu gura-n jos!Am să spun la toată lumeabună ziua, te salutcu Ileana Cosânzeanape un câmp cu flori de mult! ...

(omul negru) Parcă l-am mai văzut pe omul acesta; nu ştiu ce făcea cu ochii lui vernil; era mare şi tare, l-am nestemat, dar lumea de azi spune că a fost imbecil! Umblă prin cârciumi, bea şi cere ce nu a avut niciodată; răutăcioşii de azi îi dau, fiecare, cât poate, dar el se gândeşte cât mai are de plată! Eu - client scriitor prin cârciumi şi baruri - îl salut, îi dau haina de pe mine, îi dau ce-mi cere, îi dau de gândit, iar el se plânge că nu mai are stamine! Nu i- ...

(despre Cale) Mi s-a părut că mi se pare, îmi pare că mi s-a părut: un Dumnezeu în fiecare există de la început; un Dumnezeu fără oprire în fiecare stă ascuns şi se hrăneşte cu sfârşitul la care nimeni n-a ajuns fiindcă numai o cărare duce la Sine şi la El: cărarea care cară viaţa din felul ăsta în alt fel!? Şi dacă i se spune Cale acestei singure cărări, de ce mai umblă fiecare cu sfori şi plânsete şi scări; de ce mai cată alte drumuri pândite veşnic de nean ...