“Fii lucid. Cît timp nu a băgat de seamă nimeni că nu ştii, dacă înveţi, îţi stă bine”. (Gr. C. Moisil)
E binecunoscută povestea a doi bărbaţi ce nu s-au înţeles într-o problemă oarecare şi un prieten comun i-a îndemnat să ceară preaînţeleptului Solomon judecarea cazului. După ce l-a ascultat pe întâiul pricinaş, Solomon a spus: ”Tu ai dreptate!”.
Al doilea şi-a spus şi el părerea, din punctul lui de vedere, despre chestiunea în dispută, iar Solomon i-a răspuns: “Şi tu ai dreptate!”.
Amicul celor doi, nemaiînţelegând nimic, i-a zis înţeleptului că nu se poate să aibă ambii împricinaţi dreptate, iar Solmon, scărpinându-se în barbă gânditor, a conchis: “Văd bine că şi tu ai dreptate!”.
Asistând, cu răbdarea din ce în ce mai aproape de limită, la “dezbaterile” (de fapt, nişte monologuri iritate şi bombastice) acestor autişti politici ce ne invadează casele de pe ecranele televiziunilor, urmărind cu privirea, ca la tenis, cum sare mingea de colo-colo, zicem că Mircea Geoană are dreptate când îl acuză pe Traian Băsescu că e un perpetuu factor de destabilizare a vieţii politice din România.
Dar şi Băsescu e îndreptăţit să fie nervos când tovarăşul de coaliţie e la guvernare dimineaţa cu tine şi după orele 17 trece în opoziţie şi te face cu ou şi cu oţet la „Chestiunea zilei”.
Dreptate are şi Crin George Laurenţiu Antonescu atunci când zice că ţara a ajuns de râpă fără liberali la guvernare în ultimul mandat.
Dar nici pedeliştii nu mint când le amintesc peneliştilor că au făcut un dezmăţ al pomenilor la finalul lui 2008, dând pe gârla electorală 3,5 miliarde de euro, deşi criza bătea la uşă.
Au dreptate toţi cei ce-i acuză pe ceilalţi că deţin secrete puturoase în şifonier, dar dreptate au şi cei ce zic că n-or fi chiar toţi o apă şi un pământ, cum ne îndeamnă televiziunile să credem.
Băsescu cară în cârcă poveri grele, gen EBA, Ridzi, Nuţi, dar nici cu Aura Vasile sau cu Vanghelie din preajma dlui Geoană nu-i de ieşit la plimbare pe bulevard, iar simpatia din ce în ce mai afişată a dlui Antonescu pentru Ion Iliescu dă dreptate şi celor ce-i acuză pe liberali că fac frăţia cu oricine dacă iese de-o guvernare, fie ea şi minoritară.
Să dăm dreptate tuturor celor ce au venit cu propuneri populiste încă din toamna lui 2008. Remember: Eliminarea plafonului la eliberarea de reţete compensate şi gratuite, extinderea programului “cornul şi laptele” şi pentru elevii de gimnaziu, ba chiar şi pentru cei din şcolile particulare, despăgubirea celor ce au depus bani pentru “Dacia”, creşterea salariului de bază minim brut garantat pe ţară, salarii mai mari cu 10-20 la sută pentru agenţii de poliţie, majorarea salariilor preoţilor şi a ajutorului de încălzire, acordarea de calculatoare gratis pentru elevii claselor a IX-a şi a X-a, burse mai mari cu 15 la sută pentru studenţi, majorarea cu 50 la sută a salariilor profesorilor, acordarea unei a 13-a pensii, vizite gratuite în străinătate pentru pensionari, tichete energetice în funcţie de venitul familiei etc. etc.
Aveau dreptate, din punctul lor de vedere, politicienii dornici de voturi, dar şi cei vizaţi de “ajutoarele” de stat. Sărăcia era mare, liderii ţării, generoşi după o creştere economică de 6 la sută pe 2008. Să fie primit!
Nenorocirea este că şi în condiţiile crizei de astăzi, când unii ţipă în faţa Palatului Victoria şi locatarii din clădirea Guvernului arată buzunarele goale, toţi, dar absolut toţi, au dreptate.
Însă, vorba lui Itzic, rămas singur la mijloc după împărţirea muncitorilor unei fabrici în două grupe, de flamanzi şi valoni: “ Da’ cu noi, belgienii, cum rămâne?”
