Când am auzit, pentru prima oară, despre comasarea alegerilor, m-a pufnit şi râsul. Ce-o să mai înţeleagă tanti Maria – săru’mâna, tanti! - de la Bursucani când o vedea, la poarta casei, cum se aliniază: candidaţii de primar, cei pentru Consiliul Local, cei care doresc preşedinţia CJ, alături de aspiranţii la câte un mandat de consilier judeţean, plus candidaţii pentru Senat, cei pentru Camera Deputaţilor… I-am enumerat pe toţi sau mai sunt?
Eu vă spun, la cât cunosc eu casa lui tanti Maria, tot omenetul acesta, care va alerga, în noiembrie 2012, după votul femeii, nici măcar nu va încăpea în bucătărioara mititică, în care patul de fier îşi doarme bătrâneţile, alături de godinul şi mai vechi…
Dincolo de imaginea amuzantă care se creează dacă faceţi acest exerciţiu de imaginaţie şi îi aşezaţi, la poarta fiecărui ţăran, pe toţi aspiranţii la un mandat de ales, gândiţi-vă că, totuşi, aşa ceva chiar poate deveni realitate.
Vă cam piere zâmbetul de pe faţă într-un astfel de scenariu, nu? Într-un astfel de caz, aş vrea şi eu să înţeleg care ar mai fi justificarea, noima pentru candidaturile uninominale.
Cum care? Păi, în primul rând a primarului (căci, se ştie, votul la primar este aproape uninominal, mai ales la ţară, unde omul gospodar este votat, indiferent de partidul din care face parte), apoi candidatura preşedintelui de CJ, dar şi cele ale parlamentarilor. Dacă tot o să fie o mare bulibăşeală, iar candidaţii vor merge, cete-cete, pe la porţile oamenilor, ca la colinde iarna, la ce le mai trebuie să le repete alegătorilor numele? Nu mai simplu ar fi să se stabilească buletinele de vot doar pe partide?
Chiar şi în condiţiile alegerilor locale şi parlamentare de până acum, alegătorii nu au reuşit niciodată să reţină numele tuturor candidaţilor. De prea multe ori am auzit că X a votat cu cel de la PSD sau PNL, deşi era vorba de un vot uninominal.
Şi asta, repet, mai ales în cazul primarilor. Aşadar, eu aş propune ca, dacă tot băgăm la grămadă perele cu caprele (să-mi scuzaţi alăturarea!), măcar să ne facem că toate au picat din acelaşi plop!
Apoi, este discuţia referitoare la mesajele electorale. În cazul unor alegeri comasate, va avea vreun alegător din România memorie suficientă pentru a reţine programele tuturor?
Căci ar trebui să reţină şi străzile pe care vrea candidatul de primar să le repare şi investiţiile pe care candidaţii la CL le vor susţine, şi proiectele europene pe care candidatul la CJ va vrea să le acceseze, şi bugetele primăriilor pe care le vor vota consilierii judeţenei, başca seturi-seturi de legi pe care fiecare candidat la Parlament va promite că le va susţine.
Asta, pentru că noi ştim foarte bine că, la fiecare scrutin, candidaţii nu ne promit niciodată principii sau strategii generale, pe termen lung, ci fac promisiuni punctuale. (Niciodată nu am înţeles de ce; este mult mai simplu să promiţi că vei face tot ce poţi pentru cetăţeni, decât să le promiţi că le asfaltezi strada, dar mă rog, fiecare cu viziunea sa…).
În afară de cele două motive pe care tocmai vi le-am expus, mai sunt grămezi pentru care alegerile nu ar trebui organizate la grămadă. Iar cel mai important motiv dintre toate ar fi însăşi esenţa democraţiei în care pretindem că trăim.
Alegeri locale, altoite cu parlamentare şi, de ce nu?, poate şi un referendum pentru modificarea Constituţiei, toate votate în aceeaşi zi. Vi se pare că numărul buletinelor de vot este suficient pentru câtă democraţie avem, sau trebuie să mai adăugăm câteva?
