Viaţă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Un cuvânt neîncăpător pentru misterul adânc pe care-l cuprinde. Plângem pe umărul unei tragedii care a secerat prima clipă a vieţii. A stins flacăra vieţii unor copii.

Căutăm vinovaţi, deschidem cutia Pandorei să iasă la lumină nepăsarea şi lichelismul, prostia şi hoţia, lenea şi orgoliile.

Întâmplarea sapă la rădăcina încrederii noastre în sistem, în oameni, în viitor. O întoarcem pe toate părţile şi ne lovim de sărăcie, de vorbe, de neputinţa unora şi altora, la fel cum ne mirăm de existenţa unor oameni care ştiu, vor, muncesc şi ajută, de parcă ei şi tot ceea ce merge în ţara asta ar fi, la rândul lor, întâmplare.

De aceea au şi apărut, înainte de orice altceva, mulţumirile în discursul unui ministru care nici nu şi-a pus problema să îşi dea demisia din funcţie după tragedia de la Maternitatea Giuleşti. Ministrului i s-a părut incredibil modul extraordinar în care au acţionat oamenii din echipele de salvare şi cei din alte spitale.

Uimirea asta în faţa normalităţii este pentru noi, în acest moment, adevărata problemă. Am ajuns să ne punem bătrâneşte mâna la gură a mirare adâncă atunci când cineva se opreşte la stop şi aşteaptă răbdător să treacă un bătrân sau un copil, să ni se pare extraordinar că asupra celui căzut pe stradă se apleacă cineva, că vecinul răspunde la bună ziua şi copilul rătăcit este adus de mână acasă de un necunoscut.

E o uimire să vezi că mai aruncă unii hârtiile sau sticlele la gunoi, că cineva stă peste program dacă nu i-a venit schimbul sau că un om îl ajută pe altul.

În spatele tuturor sălbăticiilor cu care deja ne-am obişnuit – înjurături, acte de violenţă, neamprostie şi nepăsare, cruzime şi laşitate - pe care le considerăm, în acest timp şi loc, de-a dreptul normale, în spatele tuturor actelor văzute sau doar ştiute stă acum o totală lipsă de respect pentru viaţă. Indiferent dacă e vorba despre viaţa ta sau a celui de lângă tine.

Nu ştiu de unde vine, cum s-a insinuat în educaţia noastră, ce a determinat această superficialitate majoră, acest handicap de-a dreptul naţional. Citim zilnic despre oameni care cad, se bat, se accidentează, se îneacă, se sinucid şi totuşi respectul nostru pentru cel mai important bun pe care îl avem este pe cale de dispariţie.

Prea mulţi români sunt dispuşi să-şi rişte viaţa pentru o căciulă de bani, să ignore viaţa celuilalt pentru pricini mărunte, să o pună în pericol din lene sau ignoranţă.

Indiferent încotro te uiţi, la şoferul nebun care depăşeşte viteza sau la directorul nepriceput care îşi trimite oamenii să lucreze fără echipament de protecţie, la medicul care îşi permite să-şi termine cafeaua înainte de a vedea un caz urgent sau la profesorul care ignoră problemele unui elev, la politicianul care lipseşte de la vot sau la ministrul care ridică din umeri că nu are bani, totul este, într-o proporţie mai mare sau mai mică, legat de lipsa de preţuire a vieţii.

Nu ştiu dacă ni se trage de la anii de ateism, când, fără speranţa unei alte vieţi, trebuia gustată sălbatic şi iraţional doar cea pe care o trăieşte fiecare. Sau poate că avem o carenţă educaţională gravă care ne împiedică să evaluăm consecinţele fiecărui act al nostru, indiferent cât de mărunt pare.

Şi mai poate fi nivelul de civilizaţie, deteriorat până la ultima fibră, cel care ne transformă din fiinţe raţionale şi responsabile în simpli trăitori. Am uitat să apărăm, să preţuim şi să celebrăm zilnic ceea ce avem mai de preţ: viaţa.

Tragedia dintr-o maternitate românească, unde nişte copii au ars de vii fără ca nimeni să vadă scânteia care a declanşat explozia, în primul moment, în clipa aceea care desparte viaţa de moarte, este o cumplită lecţie despre viaţă.

Gesturi mici, neînsemnate pot face diferenţa. Cine suntem noi să le producem? Cine suntem noi să nu reflectăm, indiferent de vină şi vinovaţi, cât de adânc sapă propria noastră nepăsare în misterul care ne-a fost dăruit spre omenească, dureroasă dezlegare?    

Citit 770 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.