Cocalarii la bibliotecă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ionuţ Strivescu, Corola de minuni a lumii. Nu e inventată. Structura am găsit-o la o simulare a examenului de bacalaureat de prin 2003. Nici nu contează liceul, din Galaţi, oricum, credeţi-mă pe cuvânt că e autentică. La fel de autentică precum o alta, descoperită în aceeaşi zi: poate aţi auzit de scriitorul francez Onorediu Balzac. Da, aţi citit bine şi probabil că aţi zâmbit.

De ce povestesc asta, la vreo opt ani de atunci? Ei bine, mi le-am amintit sâmbătă seară, când am fost la Noaptea Bibliotecilor, obligaţie de serviciu să spunem. Am plecat din Micro 20 pe la nouă şi jumătate seara, iar în faţa fast-foodului de la intersecţia Brăilei cu Oţelarilor am văzut vreo 15-20 de băieţi şi fete, muşchi, tricouri albe mulate, lanţuri, cefe late, ştiţi exact la ce mă refer.

Au coborât din vreo patru-cinci maşini, din nou, ştiţi exact ce tip de maşini. Şi-au luat câte o cafea, câte un hot-dog cu de toate şi două-trei prăjituri pentru fete. Se vedea că se grăbesc să ajungă la un eveniment, o manifestare ceva, pentru că unii mai strigau din stradă, acolo unde maşinile erau parcate anapoda şi incomodau vreo doi poliţişti care îşi făceau rondul cu un Logan inscripţionat.

Şi, pentru că de multe ori fac eforturi să nu gândesc în clişee, mi-am închipuit că se îndreaptă, ca şi mine, către Noaptea Bibliotecilor. Chiar le-am acordat prezumţia de intelectualitate, nu sunt răutăcios.

OK, recunosc, există şi o doză de ironie, dar nu contează. În câteva secunde mi-au spulberat visul: „hai să vedem ce cafteală îşi ia Moroşanu, Moartea din Carpaţi”, spune unul dintre ei. Mai bine gândeam în clişee, pentru că atunci mi-am amintit de celălalt eveniment al serii de la Dunărea de Jos, gala Local Kombat de la Brăila. Am ajuns la bibliotecă şi am văzut pe acolo câte o maşină mai veche, două biciclete parcate şi câţiva tineri, puţini, unul cu o chitară în spate şi alţi trei răsfoind cărţi la târgul din faţă de la V.A. Urechia.

Sunt două lumi separate, asta e clar, nu o blamez pe prima, dar am voie să o iubesc pe cealaltă. Şi nu pot să nu mă gândesc la faptul că e posibil ca unul dintre cei din faţă de la fast-food să îl fi inventat în urmă cu opt ani pe marele poet Ionuţ Strivescu, de care adolescenţii de la bibliotecă să nu fi auzit în veci, pentru că la şcoală au fost prea ocupaţi cu Lucian Blaga.

Diversitatea, până la urmă, face parte din misterul lumii care ne înconjoară.

Nici eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea, sunt convins că are un sens şi partea de lume în care Ionuţ Strivescu îşi ia un hot-dog cu de toate. Deocamdată eu nu îl văd, dar poate că, cine ştie, în viitor, va veni şi înţelepciunea necesară pentru a iubi şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte. Şi adolescenţi cu chitara în spate, şi cocalari care se duc să vadă cafteala cu Moroşanu.

Citit 1683 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.