Câte puţin din spatele ştirii. Totul a pornit de la cazul cumnatei lui Iulian Aramă, angajată pe o sumă frumuşică să reprezinte Electrocentrale într-un proces cu Apaterm.
Adică, oricum am da-o, bani publici ar fi ajuns în buzunarul cui trebuie. Am fost acuzaţi la momentul respectiv că practicăm atacul la persoană, că vizat ar fi fost politicianul Aramă, nu preşedintele CA al Electrocentrale Aramă. Greşit! Noi, spre deosebire de politicieni, nu amestecăm lucrurile.
Poate şi pentru a demonstra că nu era vorba despre atac la Aramă, am hotărât să vedem care mai e situaţia cumetriilor în administraţia publică locală. Ne-a luat ceva timp, însă pe măsură ce intram mai adânc în subiect realizam că e un teren absolut fabulos. Nu o să intru în detalii pentru că textul publicat astăzi e, cred, suficient de relevant. Dar da, de la cumnata lui Aramă a pornit totul.
Despre subiect, acum. Cumetria în administraţia publică locală e un lucru ştiut de toată lumea, dar dimensiunea dezastrului moral (pentru că în niciunul dintre cazuri nu este vorba despre incompatibilitate legală) am realizat-o abia după documentarea subiectului.
Orice simplu cetăţean al Galaţiului s-a lovit, în încercarea de a obţine o hârtie, de problema nepotismului. Şi mă refer la nepotismul care produce incompetenţă. Sigur aţi dat de un funcţionar sictirit care v-a trimis să faceţi trei ture de Galaţi ca să primiţi o aprobare.
Cel mai probabil, aţi avut de a face cu un nepot, un fiu, o fiică, un cumătru, o fină, o soacră, o noră sau o nevastă de barosan din respectiva instituţie. Pentru că incompetenţa (cumva e mai dulce decât rea-voinţa) în administraţia publică e rudă de gradul întâi cu cumetria. Cine ajunge să lucreze la un birou călduţ pe o leafă nu foarte mare, dar sigură? Cine face ronduri în jurul ceştilor de cafea cât e ziua de lungă? Cine freacă motanul pe banii contribuabililor?
Nu sunt întrebări retorice, încerc şi un răspuns: cine a fost respins peste tot în mediul privat şi nu poate trăi decât atârnat de fusta mamei şi de sacoul naşului. Poate că ar trebui să menţionez că nu toţi funcţionarii publici fac parte din această categorie.
Că mai sunt unii cinstiţi, pe cale de dispariţie, e drept, care îşi fac treaba cu onestitate. Şi ei, credeţi-mă, au cele mai multe motive să fie deranjaţi de nepotisme, pentru că în capul lor se sparg toate oalele. Ei sunt cei care fac treaba rubedeniilor şefului, ei scot castanele cumetrilor din foc, ei muncesc din greu în timp ce finii poartă o hârtie dintr-un birou în altul şi pe contribuabil între ghişee.
În final, câteva neajunsuri. Un astfel de demers jurnalistic nu are pretenţia nici că este exhaustiv, nici că rezolvă problemele. În mod cert, rubedenii în administraţia locală mai sunt în afară de cele enumerate de noi.
Aici contăm pe cititorii noştri. Îi aşteptăm cu comentarii în ediţia electronică şi cu liste la redacţie. Poate că o să facem, în timp, o adevărată hartă a cumetriilor din Galaţi. Chiar dacă, pe termen scurt, problema nu se va rezolva, sunt convins că, în timp, barosanii cu nepoţi incompetenţi se vor gândi de două ori înainte de a le semna actele de angajare. Da, de asta am făcut acest demers jurnalistic.
