Fără chef de muncă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Este un lucru cunoscut, luna ianuarie este luna în care România abia se trezeşte la viaţă, de ai spune că până acum a hibernat. Cel puţin în prima săptămână, instituţiile publice sunt pe jumătate goale, căci angajaţii îşi iau concedii – „cozile” de anul trecut – zile libere sau concedii medicale, orice ca să îşi prelungească vacanţa de sărbători.

De aceea dai cu tunul prin birourile funcţionarilor publici, nu că şefii lor ar sta la treabă! România este încă în vacanţă, iar cei care nu au avut bani sau bunul simţ de a se relaxa în concediu o fac la muncă în următoarele săptămâni din lună. Vin devreme la birou, însă, doar pentru a „prinde” cafeaua cât mai fierbinte, sporovăiesc, precum şcolarii după vacanţa de vară, cu vecinii de birouri despre ce au făcut de Crăciun şi Anul Nou, cât şi ce au mâncat, cum au dansat şi… uite-aşa trece ziua de muncă. Iar când eşti la stat, iar programul cu publicul este mai lejer la început de an – că cine naiba iese din casă de pe 3-4 ianuarie ca să vie cu jalba în proţap? – ziua chiar că trece mai uşor. Mai greu este să mimezi munca, la patron, aici chiar trebuie să munceşti ca să pari că îţi faci treaba!

Evident, nu generalizez, nu pentru că ar fi vreo regulă în acest sens, ci pentru că, într-adevăr, peste tot există oameni şi oameni. Sunt şi oameni care nu adorm noaptea dacă ştiu că nu au făcut cutare lucru la muncă şi oameni care dorm şi ziua, la birou, chit că problemele lor de rezolvat se adună, grămăjoare, grămăjoare, pe lângă ei…

 

În afară de bugetarii care, conform tradiţiei româneşti, îşi „revin” mai greu din concediile de sărbători, în acest an mai este un motiv pentru care mulţi din angajaţii de la stat nu au tragere de inimă pentru a munci cu spor. Mulţi, dacă nu toţi bugetarii se tem pentru siguranţa locurilor de muncă. Iar dacă afli, cu doar câteva zile înainte de Crăciun, că „eşti pus la dispoziţie” – adică ai făcut primul pas pe drumul disponibilizării – cum să mai ai chef şi avânt la muncă? Şi nu vorbim despre oameni angajaţi în urmă cu o zi sau două, ci de salariaţi cu studii serioase şi cu o carieră în spate. Sunt oameni care nu se feresc de muncă, căci de aceea au ales să apere frontiera ţării, care, în ultimii patru ani de zile, s-a întâmplat să fie şi graniţa Uniunii Europene…

Vestea rea a reorganizării Poliţiei de Frontieră a venit ca un cadou otrăvit pentru salariaţii de acolo, mai ales că iniţial, promisiunile politice erau că în nici un caz nu se va trece la reducerea personalului activ, ci în cel mai rău caz a celui administrativ, de pe la birouri. Acum, însă, jumătate dintre angajaţi sunt „puşi la dispoziţie”, pregătindu-se pentru concursul în urma căruia cei cu cele mai mari note vor rămâne pe posturi, iar restul va pleca… Iar dacă începi anul într-o astfel de atmosferă, ce tragere de inimă mai ai să lucrezi?

Evident, oficial, poliţiştii de frontieră îşi fac treaba. Haina militară – indiferent de culoarea ei – ştie să strângă din dinţi şi să respecte ordinele, însă ce e în inima omului numai el ştie… Aceeaşi stare este şi printre jandarmi – care au auzit zvonuri rele de restrângere de activitate şi chiar reorganizarea – şi printre pompieri, şi printre poliţiştii de la Judeţ… Din păcate, vorbim despre segmente necesare pentru menţinerea bunei funcţionări a unei societăţi. Dacă aceste „rotiţe” (care, este adevărat, nu au reuşit niciodată să creeze ceasul elveţian, dar măcar un Aradora exact, da!) încep să nu se mai mişte, efectul va fi destabilizator pentru întreaga societate. Iar la asta ar putea să reflecteze conducătorii acestei ţări, că tot au timp în această lună, când aşteaptă, pe la birouri, să treacă ziua de muncă.

Citit 1316 ori Ultima modificare Joi, 05 Ianuarie 2012 16:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.