Gata cu joaca, gata cu sărbătorile de iarnă şi alintăturile! Gata cu visele, cu Moş Crăciun şi darurile descoperite pe sub brazi! De astăzi putem spune că am început cu adevărat noul an, aşa că nu mai avem nici o scuză să amânăm momentul când ne suflecăm mânecile pentru a începe, conştiincios, munca. Au trecut Crăciunul, Revelionul, Boboteaza şi Sfântul Ion. Cum de astăzi şi bugetul local începe să încaseze primii bani de la contribuabili, nu mai avem nici o scuză pentru lipsa de implicare, pentru amorţeala în care ne-a plăcut până acum să vegetăm.
Începe un an în care avem şansa să schimbăm ceva. Şi nu mă refer doar la alegerile locale şi parlamentare din finalul său – acel moment va constitui doar „cireaşa de pe tort” -, ci la întregul an. În fiecare zi din restul zilelor noastre de acum înainte putem şi stă în puterea noastră să schimbăm ceva.
Nu vă cer să mutaţi munţii din loc, nu pentru că nu aţi fi în stare, ci pentru că eu ar trebui să mă ridic la un nivel pe care nici măcar nu îl visez, dar puteţi, putem, împreună, să schimbăm lucrurile mărunte şi enervante din viaţa noastră, lucruri care ne amărăsc viaţa, ne întristează feţele şi ne fac să dormim chinuit.
Este adevărat, lista acestora a fost şi este din ce în ce mai lungă, în acest oraş în care numai ne alintăm că nu am vrea să trăim, pentru că, îndrăgostiţi invariabil de el, strângem din dinţi şi mergem înainte. Avem nevoie de mai multe locuri de muncă, de mai mulţi investitori, de mai mulţi contribuabili corecţi, de mai mulţi poliţişti pe drumuri, de funcţionari publici mai amabili, de mai puţini câini vagabonzi pe străzi, de mai multă curăţenie, de facturi la întreţinere mai mici, de administratori mai puţin hoţi, de vecini mai bine crescuţi, de semafoare care să funcţioneze corect, de şoferi care să se respecte în trafic, de străzi asfaltate, de legi mai bune şi câte nu ar mai fi!
Cum am putea să corectăm toate aceste neajunsuri? În primul rând, cu calm, cu încredere că vom reuşi şi mai ales cu determinare. Nu trebuie să ne panicăm şi nici să credem că le vom putea schimba pe toate, peste noapte.
Eu spun să începem cu începutul. Adică să începem curăţenia. Da, la propriu. Poate că nu aţi realizat, dar în Galaţi s-au investit 23 de milioane de euro pentru ca oraşul să beneficieze de un sistem, civilizat, de colectare a gunoiului, cu tot ce înseamnă acest lucru. Cu puncte de colectare selectivă, cu pubele moderne, cu staţie de sortare, cu groapă de gunoi ecologică, cu o staţie de compostare în care resturile vegetale se transformă într-un excelent şi căutat îngrăşământ natural pentru care agricultorii europeni ar da oricât…
Din păcate, în contrast cu aceste minunate investiţii, în oraşul nostru domneşte, în continuare, gunoiul. Nu vorbesc de cel din containere, ci de cel pe care începi să îl simţi în nări, în ochi, pe mâini, pe haine, de fiecare dată când vezi gradul scăzut de civilizaţie. Vorbesc (şi nu vă revoltaţi, pudibond, că nu aveţi de ce!) despre obiceiul de a arunca gunoiul de la fereastră, despre indiferenţa cu care trecem pe lângă un container incendiat, despre indolenţa politiştilor care privesc în cealaltă direcţie când trec pe lângă maşina lor căruţele doldora cu PET-uri jegoase, vorbesc despre indiferenţa tuturor.
Haideţi să facem un pact: încercaţi, de astăzi, oricine aţi fi – oameni simpli sau prefect ori primar – să vă pese mai mult de ce este în jurul vostru. Haideţi să ne facem fiecare curăţenie în propria ogradă. Un gest mic, dar care, repetat de 250.000 de ori, ar putea însemna o schimbare uriaşă. Putem face asta!
