Lupul gripei porcine

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ca jurnalist, nu sunt de acord cu strategia de captare a interesului cititorului sau a telespectatorului prin inducerea sentimentului de pericol iminent.

Mai zilele trecute, o colegă de breaslă, afectată în mod evident de spaima pe care abia i-o provocase cutremurul din Vrancea,  exploata la maximum evenimentul care o surprinsese „on-line” încercând să smulgă de la reprezentanţii Institutului de Fizica Pământului declaraţia că pot urma replici sau chiar „marele cutremur”. Uşor exaltată, la un moment dat, şi-a pierdut controlul afirmând, nici mai mult nici mai puţin, că s-a aflat în chiar epicentrul cutremurului.

Ei bine, acest circ al panicii televizate, chiar dacă nu a scos România în faţa blocului şi chiar dacă nu s-a dormit, de frică, sub cerul liber, i-a adus postului respectiv un număr record de telespectatori.

Un alt exemplu bun despre alarmism ca metodă de captare a interesului publicului ţintă, telespectator sau cititor, este şi maniera în care a fost reflectată povestea cu gripa aviară. Alerta generală întreţinută isteric cu ajutorul presei i-a permis unui ministru al Agriculturii să confere super-profitabilitate anumitor firme specializate în vermorele, dezinfectante şi alte alea numai bune de stăvilit aviara de pe roţi şi tălpi.

Acum, avem la ordinea zilei încă o gripă, de data asta „porcină” şi chestiunea mă duce cu gândul la snoava cu „vine lupul”. După ce şi-a păcălit tovarăşii într-ale păstoritului de două ori, a treia oară, când chiar a venit lupul, ciobanul a strigat în zadar după ajutor că nu l-a mai crezut nimeni.  Aşa e şi acum, când  chiar riscăm o pandemie.

În Spania se  află un milion de români, iar acolo s-au înregistrat deja câteva cazuri de asemenea gripă. Sunt primele. Între această ţară şi România se face naveta, atât pe calea aerului, cât şi pe roţi. 

Monitorizarea în aeroporturi şi la punctele de trecere a frontierei are o  eficienţă de genul… „să nu se spună că n-am făcut ceva”. Incubaţia virusului durează câteva zile, timp în care persoana infectată nu prezintă simptome şi deci nu există nici un motiv să fie dusă obligatoriu de la aeroport/autogară/punct de trecere a frontierei la spital. Va ajunge acasă şi acolo va face boala laolaltă cu ceilalţi membri ai familiei la care se adaugă toate persoanele aflate în contact cu aceştia.

Îmi revin în minte imaginile cu asiaticii disciplinaţi şi civilizaţi, care, în timpul epidemiei de Sindrom Acut Respirator Sever (SARS), din 2003, purtau cu toţii, fără excepţie, măşti protectoare. De altfel, deja ne-au devenit familiare şi imaginile cu mexicanii care poartă, pe stradă, aceste măşti.

Am să vă rog să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să vă gândiţi la acei cunoscuţi ai dumneavoastră care nu ar purta în ruptul capului „cârpa aia cu elastic care nu te lasă să respiri ca lumea”. Sunt câţiva, nu-i aşa?

Apoi, mai gândiţi-vă la spitalele noastre, la câte paturi le-au mai rămas, la deficitul de personal şi mai ales la câţi bani au la dispoziţie în acest an pentru a funcţiona în regim de sub-avarie!

Ei bine, iată de ce, acum chiar avem un motiv de îngrijorare. Nici acesta nu va scăpa neexploatat la maximum în mass-media. Asupra populaţiei vor fi lansate salve de avertismente şi indicaţii pentru apărarea împotriva gripei porcine.

Rezultatul? O mică parte va intra în panică, iar majoritatea va spune glumind fără temei că, după gripa aviară şi cea porcină, urmează gripa cabalină sau ovină.

Românul „tipic”, chiar dacă va avea ghinionul să se îmbolnăvească, nu va merge la medic şi va continua  să tuşească „în nasul” tuturor celor din jur, aşa cum a făcut-o întotdeauna. Şi nu se va speria exact de ceea ce ar trebui să-l sperie.

Citit 940 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.