De mii de ani ninge pe meleagurile acestea udate de Dunăre, bătrânii vorbesc chiar de iernile crunte de altădată, cu viscole şi troiene de zăpadă până la streaşină. Însă numai în ultimii 25 de ani autorităţile locale bocesc că sunt luate „prin surprindere” de orice capriciu al vremii.
Deszăpezirile înghit anual sume uriaşe, dar plătitorii de taxe la bugetul local suferă inevitabil în mijlocul troienelor, mai rău decât strămoşii lor, care măcar nu dădeau biruri şi pentru zăpadă.
Reprezentanţii autorităţilor nu mai contenesc cu vizite prin diverse ţări, unde admiră cât de frumos merg treburile pe acolo, însă nu se „lipeşte” nimic de ei. În timp ce iarna le-a adus gălăţenilor iar străzi pe care nu se putea circula cum trebuie, directorul Ecosal, culmea iromiei, s-a aflat fie în Turcia, fie în Franţa pentru a se zgâi pe îndelete la utilajele lor de deszăpezire. Măcar de ne-am alege şi cu ceva de pe urma acestui turism în interes de serviciu! Însă directorii noştri nu vor să priceapă că poţi avea şi nave spaţiale la adunat nămeţii de pe străzi (nu utilaje second-hand, mai scumpe decât au fost cumpărate la prima mână), dacă nu există un spirit al responsabilităţii şi al conştiinţei că te afli în slujba cetăţeanului, degeaba. La noi, funcţionează cel mai bine metoda spălatului pe mâini – „am plecat, dar l-am lăsat pe cutare în locul meu”. Sau se dă vina pe „defecţiunile tehnice”, ca şi cum maşinăriile ar trebui puse la colţ că s-au stricat, nu oamenii care nu s-au îngrijit să le menţină în funcţiune. De asemenea, se mai arată şi cu degetul în altă parte, ca hoţul care strigă hoţul, metodă patentată şi ea din vremuri imemoriale. Bunăoară, directorul Ecosal, uită că despre angajator trebuie să vorbeşti numai de bine şi dă boii pe gheaţă: „Acţionăm sub comanda Primăriei. Dacă e, palma trebuie împărţită!”.
Tactică folosită, de altfel, cu succes şi de primarul nostru, atunci când a fost nevoit să explice de ce igienizările unităţilor de învăţământ s-au făcut doar cu două săptămâni înainte de începerea anului şcolar, la fel ca şi şarpantele, care au început să fie montate în plin sezon ploios. Aşa s-a ajuns ca la unele instituţii pereţii şi parchetul să fie făcute praf de şiroaiele prelinse prin acoperişurile lăsate desfăcute de constructori. Pentru proasta organizare, primarul arată şi el cu degetul în curtea consilierilor locali care nu l-au susţinut şi nu au votat bugetul la timp. Aşa a ajuns să schimbe Marius Stan feţe-feţe politice, devenind din albastru, roşu. Nu de furie, ci de PSD.
Faptul că din lene, sau pur şi simplu pentru că n-au vrut să-şi strice o zi de vacanţă sau de delegaţie plătită din bani publici arată încă o dată că aleşii noştri, imediat ce ajung în funcţie, nu se gândesc la faptul că sunt în slujba cetăţeanului, ci la cum să-şi vadă mai bine de interesele proprii.
Prin urmare, nu ne rămâne, dragi gălăţeni, decât să ne rugăm să avem palme sănătoase, că avem cui le împărţi. Sau mai elegant, putem profita de faptul că se apropie Sfântul Nicolae pentru a le face o provizie consistentă de vărguţe. Până şi Sfântul Nicolae, cât era el de sfânt, n-a putut tolera lipsa de conştiinţă şi a apelat la palma deşteptătoare.
