Întotdeauna activitatea unui partid sau a unui politician a fost estimată în funcţie de ce a făcut sau nu a făcut respectivul în plan local. Asta, în primul rând, pentru că în plan local sunt cele mai multe nevoi; în al doilea rând, pentru că aici sunt şi cel mai uşor de rezolvat problemele şi în al treilea rând, pentru că realizările sau nerealizările sunt imediat taxate de cetăţenii cu drept de vot.
Cum este şi firesc, multe cariere politice au plecat din plan local, din administraţia locală. Sunt exemple de persoane care au făcut figură bună în Consiliul Local sau în cel Judeţean, după care au evoluat spre Parlament sau chiar mai sus. Sunt, de asemenea, şi alte exemple de „apariţii meteorice” prin legislativul gălăţean, care au dispărut de pe harta astrală a politicii precum au apărut: intempestiv.
La fel de firesc este ca gălăţenii să aibă mari aşteptări în principal din partea şefilor administraţiei publice locale. De la primar, viceprimari, preşedintele CJ şi de la vicepreşedinţii acestei instituţii.
Asta ar fi ecuaţia; problema este că întotdeauna, într-o astfel de poveste, variabilele … sunt oamenii. De pildă, în prezent, starea de sănătate a primarului l-a determinat pe acesta să îşi ia o vacanţă. Moment în care lucrurile nu ar trebui să îngheţe în aşteptare, iar înlocuitorii nu ar trebui doar să asigure „buna desfăşurare a activităţii”. Că de astfel de asigurări ne-am tot săturat. Este momentul în care primarul dă posibilitatea – deşi nici cât a venit zi de zi la muncă nu a oprit pe nimeni! – viceprimarilor, de exemplu, să îşi exprime punctele de vedere, să facă ceva.
Din păcate însă, mişcarea este destul de slabă. Unul din viceprimari este copleşit de câte sarcini i-au revenit şi, în ciuda tinereţii, supra-sarcina începe să îşi facă văzute efectele, iar celălalt…, în fine despre celălalt ce se poate spune decât că situaţia sa nu s-a schimbat cu nimic!?
Pe acelaşi calapod stau lucrurile şi în alte zone de activitate. La Consiliul Judeţean nu se vede decât preşedintele; cei doi vicepreşedinţi parcă nici nu există, la direcţiile descentralizate s-au schimbat directorii – este drept, politic, dar tot schimbare se cheamă - şi nicăieri nu se vede nicio mişcare.
Iar aşteptările sunt atât de mari din partea atâtor persoane… aşteptate să ia taurul de coarne! Mai ales când aceste persoane sunt tinere, iar din partea unui tânăr, aflat într-un post de conducere, aştepţi şi mai multe lucruri, mai ales după ani de zile în care ne-am calat pe ideea că ineficienţa conducătorilor depinde de câte pensii au încasat deja…
Poate că noi greşim, poate că suntem doar produsul unui glumeţ care ne-a băgat în cap stupida idee că schimbarea trebuie neapărat urmată de …. ceva nou. Poate că, de fapt, schimbările nu sunt decât destinate păstrării lucrurilor în aceeaşi stare lâncedă, precum apele bălţilor.
Deocamdată nimeni nu face nici un pas pentru a demonstra că această concluzie este greşită. Şi cine mai are încredere să aştepte să se întâmple ceva?
