Cum fiecare şi-a făcut o primă impresie despre eurodeputaţii pe care îi trimitem în Parlamentul European, acum lumea stă la taclale şi analizează „legitimitatea” anumitor persoane care ne vor reprezenta ţara la Bruxelles. O discuţie fără rost, în condiţiile în care rezultatul votului naţional este… care este, vorba clasicului Vanghelie: asta am votat, asta avem!
Să nu ne lamentăm ca fata mare dusă la măritat; şi domnişoara Băsescu şi Gigi Becali reprezintă voturile românilor şi, ca atare, România. Cum anume vor reuşi dânşii să susţină, în PE, această reprezentare/reprezentaţie rămâne de văzut…
Dar nu neapărat despre asta este vorba; trebuie să ai o doză destul de serioasă de ipocrizie să gândeşti că anumiţi aleşi nu au ce căuta în Parlamentul European, pentru că nu ştiu… cu ce se mănâncă varza de Bruxelles. Până la urmă, nici eurodeputaţii cu vechime nu ştiau mare lucru când au ajuns prima oară acolo. A, că pe parcursul timpului au învăţat, asta este partea a doua…
Aşadar, problema care se pune nu este cine şi cum ne va reprezenta în Parlamentul European – o structură care elimină automat şi elegant non-valorile - , ci în ce condiţii s-a votat.
A se înţelege bine: nu eurocandidaţii români sunt puşi sub semnul întrebării, ci maniera în care au votat românii. În condiţiile în care ministrul de Interne spune că votul a costat 50 de lei – deşi în ziua votului am aflat că în comunele din judeţul Galaţi preţul a mers de la 25 la 200 de lei! -, în condiţiile în care numai la nivelul judeţului nostru am avut un procent de zece la sută din voturi pe liste suplimentare, în condiţiile în care „nunţile”, „botezurile” şi grupurile organizate de muncitori s-au preumblat, duminică, prin ţară, într-o veselie generală, în condiţiile în care în ţara asta s-au descoperit, fix pe 7 iunie, locuri turistice de care nu auzise nimeni niciodată, ar trebui să ne punem câteva întrebări asupra modalităţii în care s-a votat.
Pentru că, desigur, pentru candidaţii aflaţi pe locuri eligibile sau pe liste de partid, bine postate în contextul politic actual, acest lucru nu a contat; pentru alţii însă, care au obţinut mandat „la mustaţă”, lucrurile se cam complică…
Problema însă vine tot de la Centru; desigur, listele cu cei care au votat „în deplasare” se vor verifica, însă o astfel de analiză va dura fie patru ani, fie până la următoarele alegeri (de pildă, până în toamnă, la prezidenţiale). Adică, vinovaţii vor fi scoşi la lumină numai şi numai pentru a fi aruncaţi într-o nouă luptă politică.
În caz contrar, va fi cam ca la Galaţi: toţi politicienii au ţipat, în ziua votului, că se face turism electoral sau că se cumpără voturi, însă, spre seară, comunicatul oficial a fost că alegerile s-au desfăşurat fără incidente…
