Au ieşit în stradă 3.500 de oameni care au cerut schimbarea. Din păcate, însă, gălăţeni nu-s doar atâţia. În judeţul ăsta trăiesc 519.000 de oameni, iar bună parte dintre ei au toate motivele să nu-şi dorească nicio schimbare.
Să vorbim, spre exemplu, despre politicienii cercetaţi în dosare grele, de ani mulţi. Ce motive ar avea ei să vrea stârpirea corupţiei? Fie şi doar din pricina instinctului de conservare, nimeni nu-şi doreşte să fie stârpit… Şi Galaţiul ar avea vreo câţiva dintr-aceştia.
Să ne gândim puţin şi la ţăranul puturos, şomer deja de vreo 20 de ani, obişnuit să-şi bea venitul minim garantat şi să le toace copiilor alocaţiile. Sunt mai mult de 10.000 de astfel de oameni, în judeţ, care ar face orice numai să nu care cumva să vină cineva şi să-i pună la muncă. La o adică, ar refuza şi schimbarea, dacă trebuie…
Puştanii tuciurii care conduc maşini nemţeşti de zeci sau chiar sute de mii de euro, cumpărate cu banii din reţele de prostituţie şi cerşetorie sau din cine ştie ce fel de trafic, ar prefera ca lucrurile să rămână exact aşa cum sunt acum, ca să-şi poată rezolva, în continuare, problemele cu şpăgi. Dacă legile s-ar aplica mai strict, poate că li s-ar înfunda şi lor. Prost să fii să vrei la puşcărie! Dacă ar fi ei doar câteva zeci, care lucrează cu alte câteva sute de golănaşi mai mărunţi… iar se strâng nişte mii de oameni. Funcţionarii din spatele ghişeelor primăriei sau ale altor instituţii de stat care se simt realizaţi profesional doar umilindu-i pe contribuabili n-au nici ei vreun interes să vadă schimbarea petrecându-se prea curând. Schimbarea asta le-ar cere şi lor să se poarte civilizat cu oamenii. Şi s-ar putea ca ei să fi uitat deja cum se face. Este că numărăm vreo câteva sute de oameni şi aici?
Gălăţeanul nesimţit, care-şi lasă gunoiul în scara blocului şi trezeşte mahalaua când vreun vecin îi ocupă locul de parcare, nu vrea schimbarea. Se laudă că o vrea, dar în realitate se teme de ea, fiindcă schimbarea asta i-ar putea aduce tot soiul de îndatoriri urâcioase. Dacă-l pun să-şi plătească locul de parcare, să menţină curăţenia la bloc sau cine ştie ce altele asemenea? Nu, miile de nesimţiţi triumfă şi fără schimbare.
Oamenii legii, care, în loc să-şi facă treaba, se dedulcesc la tot soiul de roade de contrabandă, şpăgi şi avantaje necuvenite, preferă ca schimbarea să se mai amâne un pic. Măcar până s-o strânge de o casă şi de o maşină. Măcat atât. Şi nu, oficial, nu ştim câţi sunt, aşa că socoteala noastră devine deja mai complicată.
Omul care toată viaţa lui n-a fost decât un lasă-mă să te las parcă n-ar vrea nici el schimbarea. Că n-are rost s-o mai faci acum. E târziu. Mai bine îţi vezi de treaba ta, să nu care cumva să te tragă curentul, pe la manifestările de stradă. Leafa e mică şi mai bine îţi iei încă o bere la meci decât să dai pe medicamente…
Nici imensa masă de manevră care-şi votează primarii şi preşedinţii pentru brichete şi găleţi n-ar prea vrea schimbarea, pentru că nu prea înţeleg ce bunuri concrete ar putea ea aduce. Păi, ăştia de acum, aşa corupţi cum le zice lumea, tot mai dau câte o găleată şi câte un pui congelat. Dar ăştilalţi - moraliştii schimbării - spun de pe acum că nu mai e voie să primeşti nimic. Să tragem, deci, linie şi să socotim: câţi gălăţeni vor schimbarea?
