Locatarii de la parter sunt şi ei de două feluri. Primii: oameni care ar fi trăit exact la fel şi la şapte sau la zece. Sunt gălăţenii care au învăţat să-şi calibreze viaţa pentru suprafaţa apartamentului pe care o au trecută în contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei. Scrie 56 de metri pătraţi pe act? Păi, dacă scrie, atunci în perimetrul ăla mănânci, dormi, faci zacuscă, te speli, îţi creşti copiii şi îţi întinzi chiloţii la uscat. Nu scoţi sârme de rufe în faţa geamului şi nu montezi lângă bloc nici tobogane pentru fii-tu şi nici grătare pentru vinetele şi scrumbia ta! Uite aşa, pentru că ar fi de prost-gust şi nu se face!
Ce te faci, însă, că pe lângă aceşti muritori de rând, mai sunt pe lume şi locatarii cu vocaţie pentru traiul la parter…. Mutaţi subit la şapte sau la zece, chiar într-un apartament mult mai spaţios, oamenii ăştia s-ar sufoca. Poate că spaţiu în care să trăiască relaxaţi sau chiar să mai încingă câte o miuţă în sufragerie ar putea avea mai degrabă acolo, decât în „cutia de chibrituri” de la parter, dar… n-ar mai fi viaţa aşa de dulce ca atunci când o trăiesc la firul ierbii.
Locatarul cu vocaţie pentru traiul la parter e cel mai în măsură să îţi spună că o găină nu se creşte uşor, mai ales la bloc. Da, aşa este, pe aici nu umblă dihorii, ca pe la ţară. Just. Dar pe aici sunt pisici, iar ţarcul în care bagă noaptea găinile, de frica acestor prădătoare fără stăpân, l-a construit doar din banii lui. N-ai pus şi tu umărul, domnule care locuieşti la etajul trei! Iar toată mizeria pe care o fac păsările astea – deh!, miroase, dar ce nu miroase, pe lumea asta? - nu face decât să îngraşe pământul, să îl facă mai sănătos, mai fertil… Adică, bio, cum s-ar zice. Şi, lasă, că la vară te cheamă el la o salată cu roşii din grădina blocului, de-o să uiţi că se plânge nevastă-ta din cauză că îi miros a găinaţ cearşafurile întinse la uscat, pe balcon!
Dacă eşti într-adevăr hărăzit să locuieşti la parter, nici n-ai nevoie de lecţii de peisagistică sau de amenajări exterioare. Păi, nu-i evident că piticii de grădină merg şi în faţa blocului? Sau că o masă albă din plastic, la care să mănânci cu familia de Paşte, ar fi chiar potrivită sub teiul de colo? Şi dacă n-ar merge ca pictată, în faţa geamului tău pui ce vrei. Dar nicio grijă! Că-i morişcă, păun împăiat sau coteţ din PVC pentru câine, oricum tu le potriveşti pe toate, de zici că ai avea mână de arhitect! Şi dacă tot am ajuns aici, n-avem de ce să n-o recunoaştem: cea mai profundă chemare pentru traiul la parter o au gălăţenii care fie sunt vânători, fie pur şi simplu au o pasiune pentru tăiat şi jupuit animale, domestice sau sălbatice. Că doar n-o să creşti găina în faţa blocului şi să-i iei gâtul la tine în cadă! E firesc să o tai şi să o jumuleşti tot afară, acolo unde a trăit şi a fost fericită. Iar dacă mai eşti şi vânător, pe deasupra, nici că s-ar găsi un loc mai bun decât mica proprietare comună din faţa blocului ca să iei pielea de pe vreun iepure. Sau, de ce nu, de pe un miel întreg, că tot se apropie Paştele?
Recunoşti un locatar cu vocaţie pentru parter din simpla împopoţonare a grădinii blocului. Sau vorbind locatarii de la etaj, care cel mai adesea nu-i înţeleg nici talentul, nici strădaniile vecinului de la parter. Mai ales că vine primăvara şi se apucă de bocănit prin "curte"...
