Chiar dacă vor fi nevoiţi să înoate printre troiene, pensionarii tot vor ieşi la vot, în decembrie. Iar politicienii ştiu asta. Se bazează pe asta. Tocmai pentru că votul bătrânului este temelia pe care se vor alege următorii senatori şi deputaţi, cine are planuri politice mari a început demult să îşi fidelizeze alegătorii. Şi cum altfel ar putea-o face, decât promiţându-le verzi şi uscate? Spre exemplu, încă de prin vară, senatoarea ALDE Cristina Anghel dăduse la iveală un proiect de lege prin care promitea să crească pensiile nu o dată, ci de două ori, în 2017. Pare o treabă cusută cu aţă albă? Nu doar că pare, chiar este, din cauză că bugetul de stat n-ar avea cum să suporte o asemenea cheltuială. Să nu uităm că numărul pensionarilor din România se apropie de 5,3 milioane, în vreme ce numărul angajaţilor abia ajunge la 4,9 milioane. Dar să presupunem că fiecare angajat contribuie pentru un pensionar. Iar salariile nu cresc. Atunci, cum ar putea creşte sustenabil pensiile? Cu toate că e destul de limpede faptul că promisiunea creşterii punctului de pensie e o gogoriţă, s-ar putea ca pensionarul sărac să nu fie dispus să asculte de vocea raţiunii chiar acum. Nu de alta, dar, pe „legea Anghel”, o pensie de 980 de lei ar creşte, vara viitoare, la 1.356 lei. Numai gândul l-ar putea face să pună ştampila!
Pentru pensionar, că va asculta sau nu de logică, rezultatul va fi acelaşi. Pensia nu-i va creşte. Sau îi va creşte şi i se va impozita ulterior, astfel încât statul să câştige suficienţi bani şi să îi poată plăti majorarea pe care i-a dat-o. Diferenţa, dacă pensionarul se va lăsa momit de această creştere morganatică şi o va vota, se va simţi la noi, cei care muncesc şi plătesc contribuţii şi care vom fi conduşi, iarăşi, de nişte oameni care au ajuns în fruntea ţării minţind. Şi care n-au putut veni cu nişte planuri serioase pentru creşterea nivelului de trai.
Problema nu este că cineva n-ar vrea să crească pensiile acum. Din păcate, în ciuda argumentelor sentimentale de tipul „am contribuit o viaţă, deci merit să trăiesc mai bine”, pensiile nu sunt plătite din contribuţiile pe care actualii pensionari le-au virat către stat. Când cotizezi pentru pensie, statul nu îţi deschide un cont în care îţi depozitează banii, ca să ţi-i dea înapoi, cu ţârâita, la bătrâneţe. Pensiile de astăzi sunt plătite din contribuţiile celor care muncesc acum. Dacă aceşti bani nu ajung, se folosesc alte surse bugetare. E limpede, deci, că o pensie mai mare înseamnă contribuţii ale angajaţilor şi angajatorilor mai mari. Or, asta înseamnă că banul în plus, la pensia bunicului, provine din buzunarul fiului şi al nepotului care muncesc. Dacă ar înţelege-o, ce bătrân şi-ar mai dori să-i crească pensia nesustenabil? Iar ca să nu-i jupoi pe angajaţi, ar fi nevoie să le crească salariile, ca, implicit, şi contribuţiile la stat să le fie mai mari. Bineînţeles, cu cât ar creşte numărul angajaţilor, cu atât ar fi mai bine.
„Nu mai apucăm noi una ca asta”, ar putea spune o parte dintre pensionari. Poate că nu. Dar dacă acum lucrurile stau prost, ele ar putea merge şi din rău în mai rău. Cu un sistem de pensii în colaps, pensionarul n-ar mai primi 980 lei, ci 1.356 lei, dar poate cu întârziere de câteva luni...
A nu se înţelege că doar proiectul ALDE de creştere a pensiilor e electoral. Toţi cei care promit aşa ceva, în prezent, mint.
